tutta la sera

                                                    di Daniel D. Marin

prima gli legarono le braccia sulla schiena
con una corda, lui rideva come un demente,
gli sputava sangue negli occhi e loro avevano paura,
così lo infilarono in un grosso sacco di plastica
che richiusero per bene, poi lo gettarono in fretta
in cantina. pregarono tre notti senza sosta per
la sua anima.

una sera, capitò che si ritrovassero
tutti quanti all’osteria. ridevano e l’alcool ne attenuò
l’intimo sgomento. allora portarono
i tavoli fuori, li collocarono uno accanto all’altro
come a un funerale e se la spassarono a quel modo
tutta la sera.

la mattina, le loro ombre penetravano
l’asfalto freddo e loro si guardavano l’uno
dall’altro, come se in qualche modo sapessero
che anche lui era stato lì
insieme a loro e aveva bevuto e se l’era spassata
al loro tavolo tutta la sera.

                      Traduzione in italiano di Anita Natascia Bernacchia

elles poetry

debutul ca importanţă literară, Mihai Eminescu şi de ce până la plagiat

Caz I:
Olga Ştefan publică o carte la numai 10 ani şi, datorită ei, primeşte un premiu destul de încurajator în Germania (din câte ştiu, dintre tinerii poeţi români doar Constantin Virgil Bănescu l-a mai obţinut). Un debut cum nu se poate mai fast, aţi putea trage concluzia. Peste câţiva ani, mai matură, autoarea îşi reneagă debutul! Şi îşi publică noul “volum de debut”, la Vinea. Se interesează cum îl poate trimite pentru premiul Mihai Eminescu – Opera Prima de la Botoşani, dar nu e nominalizat. E aproape trecut cu vederea de critica literară. Din pricina renegării celui dintâi, autoarea îşi ratează şi şansa de a rămâne cunoscută ca una dintre cele mai “precoce” debutante.

Caz II:
T.S. Khasis, una din vocile cele mai importante ale generaţiei 2000, publică în 2005 “Arta scalpării”, tot la Vinea. Este nominalizat la Mihai Eminescu, dar surpriză: mai avea un volum de poezie. Criticii îl ignoră, prin urmare. Topurile anului literar 2005 îl ocolesc şi abia prin 2008 revista Observator cultural îl scoate din anonimat, acordându-i o bursă.

Caz III:
Florin Caragiu publică în 2003 un volum de poezie pe care ulterior (sau chiar de la început) îl consideră unul “de versificaţie ocazională”, scris „circumstanţial, cu ocazia unui eveniment personal”. Publică o a doua carte de poezie în 2008 (unde altundeva decât la… Vinea), şi o trimite, ca volum de debut, la Mihai Eminescu. Este nominalizat la acest premiu. Un Cristian semnalează “impostura”, bazându-se pe o informaţie pe care (fără să ştiu contra-argumentul autorului) chiar eu i-am furnizat-o.

Caz IV:
Moni Stănilă publică postoi parovoz. confesiunile dogmatistei în 2009 şi e nominalizată la Mihai Eminescu – Opera Prima în urmă cu 2 săptămâni. Numai că apar iar discuţii: mai avea, se pare, o carte. Autoarea explică: “poate părea amuzant, dar cartea despre care vorbiţi a apărut pentru mine când ştiam despre debuturi tot atâtea cât ştia şi olga ştefan. îmi asum ignoranţa. mai apoi – aşa cum spune şi gelu dorian – cel mai important e ce scrie pe carte. cartea în discuţie e trecută pe coperta cărţii mele de debut (postoi parovoz. confesiunile dogmatistei) în calitate de ceea ce reprezintă: un jurnal de convertire (ortodoxă), dar mai ales că dacă s-ar urmari un istoric al concursurilor – pe lângă faptul că nu scrie pe carte debut – nu am trimis-o niciodată la nici un concurs fiindcă din start, aşa cum scrie cornel ungureanu pe coperta a patra, ea nu a urmarit o performanţă artistică ci definirea acelui homo religious”.

Caz V:
(ca să vedeţi că se poate şi invers)
În 2002 mi se acordă premiul editurii Geea la concursul de manuscrise pentru autori nedebutaţi editorial Porni Luceafărul… În 2003 îmi apare astfel un volum deloc mediatizat şi totuşi nominalizat la mult râvnitul Mihai Eminescu – Opera Prima, fără ca eu sau editura să-l fi trimis spre jurizare. Aflu despre nominalizare întâmplător, pe 20 ianuarie 2004, deşi Festivitatea de premiere fusese pe 15… Cartea ajunge la câţiva oameni, dintre care 2 o şi recenzează. Doar 2! Nu îmi reneg nici o secundă volumul din 2003. În 2008 public a doua carte. Nu o trimit la nici un concurs de volume de debut (ba mai mult, în carte, la datele despre autor apare menţionat, firesc, debutul editorial din 2003, nu “ocazional”, nu “din ignoranţă”, ci pe bune), dar toţi spun că am debutat editorial în 2008 (evident, la… Vinea). Până şi prefaţatorul lui l-am luat deoparte şi i-am spus, “cartea blogului”, din 2009, aminteşte în prefaţă despre “volumul de debut din 2008”. Scot “de debut” din acea frază şi îi semnalez mica modificare forţată de inexactitate. Nu-mi răspunde, supărat fiind probabil de acest lucru (mă nominalizase într-un articol ca fiind unul dintre cei mai buni debutanţi ai acelui an). Modificarea rămâne şi dau bun de tipar.

Sunt, într-un fel, şi eu taxat pt. o “renegare” pe care nici n-am vizat-o. Nimeni nu se apleacă cu atenţie asupra celui de-al doilea volum al meu (poate doar Daniel Cristea Enache şi doar conjunctural – poeme din acel volum au fost citite şi remarcate de critic la cenaclul pe care îl conducea în 2008) (later edit: şi, ceva mai târziu, criticul Felix Nicolau, care, lucru mai rar şi cu atât mai demn de apreciat, nu şi-a trimis cartea de anul trecut sub tipar până nu a intrat în posesia ambelor cărţi publicate de mine în ultimii doi ani)… dacă tot s-a întâmplat să nu-l ştie pe primul şi deci nu m-a descoperit de la început, de la debut, de ce m-ar mai fi descoperit după?!…

… Numai o presă literară ahtiată după Debut şi Opera Omnia poate rata cartea a doua a unui autor, fie asumată ca atare (cazul V), fie asumată ca debut (cazurile I-IV). Se supralicitează debutul literar, toată lumea e atentă la debuturi, după care f rar mai contează ce a scris câte un autor care nu a fost “licitat” de la început, de la debut.

Nu e de mirare, prin urmare, că autorii ar face aproape orice pentru un debut în forţă.

Mai recent, Mugur Grosu deschide indirect o altă discuţie: pentru un debut cât mai bun poţi să iei de oriunde.

Poate că autoarea Gabi Mâncu (debut Vinea, 2009) şi-a scris unele texte împreună cu autorul Ovia Herbert (debut Pontica, 2004) şi nu a ţinut apoi evidenţa textelor cu pricina, poate că a scris ea prima poemul în discuţie (cum susţine) şi a fost apoi “preluat” de Ovia Herbert, poate că s-a patentat un nou procedeu literar, pe care pare să mizeze, cu un început de teoretizare, Răzvan Ţupa (nu e vorba de intertext, pot să arăt de ce). Până când autoarea şi editura (care? Vinea!…) vor da un comunicat mai oficial mă menţin în zona hard a raţionamentului de până aici: dacă debutul înseamnă ceva, şi anume singura cale de acces în literatură, de ce ne-am mira să se fi ajuns (cu încrâncenarea) până mai departe? Până unde? Până la plagiat!…

tot un poem scurt

                                                                           de Ana Dragu

rătăcit, el aşteaptă într-un oraş mare cu ferestrele ţăndări. ochii lui aruncă smoală peste blocuri. de pleoape i se izbesc păsări aproape moarte. nimic nu are înăuntru. în mâini e noaptea şi doar o pânză de păianjen pe faţă. eu spun mai aproape de mine decât părul meu verde în care uneori struguri sălbatici se coc. două tăceri şi două vorbiri. e de-ajuns. însă el poartă un mort între oase. aşază mortul pe trei scânduri ude şi priveşte ore în şir vârtejul. prin carne trece o unghie murdară. eu fac fumul şi o tăcere vie. nu vine nici un somn. stau între două ploi sărate. cu degetele arse. cu ceara topită după mâinile mele. doar o apăsare lângă inimă ca un foşnet. un joc şi o apă mare. nu ieşim. stăm în mine cu nimeni. ca şi cum unul ar fi altul

                                           eu aş vorbi prin gură şi el prin mâini

google, deci nu exist

                                                                   unui prieten poet

astăzi mi-a atras atenţia un prieten că dacă nu mă găseşte pe google nu exist. m-am căutat repede ca să văd cât exist. faţă de unele căutări anterioare (da, mă mai căutasem şi anterior!), mi-am găsit numele pentru l-am luat deoparte şi i-am spus în câteva topuri de carte pe 2009: al lui Paul Cernat, al lui Ion Bogdan Lefter, al Ofeliei Prodan, al Adinei Diniţoiu. acest lucru mă onorează, să o spun deschis. şi mă bucură că de fiecare dată lângă mine era Dan Coman. şi de două ori Domnica Drumea. materialul Adinei Diniţoiu l-am găsit pe două bloguri, carteaşoaptelor şi ernu.ro, şi probabil că este pe undeva şi pe site-ul de unde-au preluat. preiau şi eu un fragment (cum am mai făcut când mi-a atras atenţia ceva):

“În rîndul poeţilor, a revenit în forţă Angela Marinescu (Probleme personale, Cartea Românească), pe lîngă harnicii douămiişti (Claudiu Komartin, Elena Vlădăreanu, dar şi Domnica Drumea). Un poet „consacrat“ precum Dan Coman a scos Dicţionarul Mara (Cartier); la Brumar, tînărul poet Daniel D. Marin a publicat L-am luat deoparte şi i-am spus, lăsînd în urmă biografismul mizerabilist şi reîntorcîndu-se la o poezie narativă şi simbolică, precum odinioară un Leonid Dimov sau Cercul Literar de la Sibiu” (Adina Diniţoiu).

nu, pasul următor nu va fi să îmi pun pe blog cronicile, cum am observat că se poarta pe mai toate blogurile autorilor poeţi. n-aş fi consumat prea mult spaţiu, ce e drept. şi nu aş mai vrea să mă caut pe google. dacă a exista înseamnă a te căuta pe google, atunci poate că aş prefera să nici nu exist.

poem scurt

nu ştiu exact din ce carte a lui Teo Dună este acest poem scurt. dar l-am regăsit în calculator şi îmi place mult.

casa intră în mine cu pereţi cu tot apoi intră şi rochia
albastră strânge rău da ea pune beteală
la mijlocul meu şi ieu mă fac brad şi e crăciunu
când e cel mai frumos
şi ei să ne trăieşti şi ieu să vă trăiesc
şi ieu suflam în lumânare
lui mama i-a ieşit o lumânare din mâini
are în loc de degete lumânări şi ieu fac atâţia ani
câte degete are ea şi ei îi iese vată
din spate şi zice are mama un colier pentru fata ei
da mie nu-mi plăceau colierele
sunt pentru fete da-mi plăceau mâinile ei
da era pentru mine colierul ăla din ace de siguranţă
date cu oja ei

            aşa de parcă purtam la gât mâinile mamei

poemul primei săptămâni

(din 2010, evident)

poemul săptămânii în Ziarul de Duminică este toată seara, la care eu ţin foarte mult, nu ştiu de ce, şi pe care mi se pare că l-am scris chiar în oraşul de unde e fotografia din ziar, nu ştiu dacă neapărat în aceeaşi zi, dar ne-am putea închipui

îi urez cu această ocazie poetului Ioan Es Pop (care este şi redactorul şef al acestui ziar literar) La Mulţi Ani de ziua numelui şi Un An cu multe bucurii! de asemenea tuturor Ion-ilor şi Ioane-lor care s-au intersectat cu acest blog (şi sunt câţiva: Ion Mureşan, Ion Zubaşcu, draga de Ioana şi cealaltă Ioană dragă, Ioana Marin Maria…) şi tuturor trecătorilor - trecuţi şi viitori

Mihai Eminescu-2009

tocmai s-au făcut publice nominalizările la Premiul Naţional Mihai Eminescu (cel mai prestigios premiu de poezie din România):

1. Opera Omnia:
Ion Mircea, Dorin Tudoran, Vasile Vlad, Nicolae Prelipceanu şi Dinu Flămând

2. Opera Prima:
Stoian G. Bogdan – “Chipurile”, Ed. Cartea Românească; Marius Conkan – “Soporia“, Ed. Vinea; Gabriela Ivaşcu – “Apocalipse, please”, Ed. Vinea; Gabriela Mâncu – “Număr scame”, Ed. Vinea; Monica Stănilă – “Postoi parovoz. Confesiunile dogmatistei“, Ed. Charmides ninpress.

personal cred că premiile vor fi adjudecate de Nicolae Prelipceanu şi Stoian G. Bogdan, dar, de obicei, la pariuri îmi iese unul din două. fiţi cu ochii pe stiri.botosani.ro!

vacanţă

fiind iarnă şi aproape de sărbători nu ştiu ce să scriu.

internetul e plin de surprize, unele chiar interesante. aflu astfel că în spatele concursului literar Nora Iuga se află George Chiriac (ci nu ElenaV, cum îmi imaginam când i-am “linkuit” ). aflu că oamenii de la Espacio Niram vorbeau serios cand i-am întâlnit astă vară (un bilanţ proaspăt am găsit şi în Cronica română, după o ediţie la aniversară) (aflu şi eu astfel -via Madrid…- că Ariadna Petri are o carte la Ed. Paralela 45, din Pitesti…). RA spune că iubirea e pe 14 februarie, eu o să ma conving ceva mai târziu . a apărut şi a doua parte a mini-anchetei mele cu douămiiştii. Horia Gârbea a postat poemul cu MM pe care i l-am trimis, îi mulţumesc.

Rita pleacă în Zambia. uf, dar departe e. americanii au fost mai fericiti decât ea, au avut Canada la numai doi paşi.

… cum spuneam, nu ştiu ce să postez pe blog până pe la anul, dar urmând linkurile de mai sus veţi găsi ceva pentru fiecare. eu mă duc în vacanţă

PS (Later Edit, 02:57): chiar în acest moment, pe Rai Uno, la emisiunea mea preferată, este invitată o poetă (un fel de Nora Iuga a lor) care vorbeşte despre poezie ca o privire în (altă) lume, incredibil!

poemul de iarnă – Ion Mureşan

fragment

Atâta bunăcuviinţă cât la un mort iarna
după o noapte geroasă i se fac pe pupile flori de gheaţă
o splendoare
încă putem admira forma corpului gol în zăpada de pe
cântar în care iată
tocmai acum se cuibăreşte un câine roşcat. În sfârşit a vorbi
lângă flacăra unei lumânări
e la fel cu a vorbi la gura unei peşteri. Mai bine o mică
sindrofie cu ceai:
capul încărunţit al vecinului creşte parcă direct din tăblia
mesei
când mă înfurii simt destinul-zise- tot ca pe o furie
dar mult mai mare
într-o bună zi te uiţi în oglindă şi vezi o negură deasupra
unei mlaştini
apoi trăieşti mulţumit că ţi-ai văzut glasul.
(Iei pixul şi faci o mică socoteală pe burta mortului…)
Atât de singur încât pot să-mi închipui ce aş simţi dacă aş
săruta un păianjen
şi pot să-mi închipui că e atâta frig încât cuvintele
crapă în gură
şi pocnesc ca pietrele în pustiu. Mai bine o mică sindrofie
cu ceai
la care să-mi miros pe furiş subsolurile ca pe nişte plante
ocrotite de lege
şi să mă exersez în lăudarea porţelanurilor.
Elena în rochie colorată de bal deschide uşa de parcă
ar deschide
gura unui câine-ham ham mă ridic din fotoliu
şi încep să latru ham ham ham

filmuleţul

nu ăla!

6 luni

începeam aşa acest mic jurnal în urmă cu fix 6 luni şi nu după mult timp avea să fie nu doar o surpriză pt. ceilalţi, dar şi un cadou pt. mine însumi.

am aruncat o privire pe “statistică”, dar desigur că o “raportare”, ca orice raportare, nu e decât o sumă de cifre mai puţin expresivă decât oricare din întâlnirile noastre live de aici, şi totuşi, pt. o anumită memorie a urmelor:
-  numărul total de accesări în aceste 6 luni: 5 788
-  cele mai multe accesări într-o zi: 224 (miercuri, 25 noiembrie 2009)
-  numărul total de postări: 47
-  numărul total de comentarii: 147

câteva din evenimentele pe care le-aţi putut accesa prin clic pe linkul de azi, din dreapta de-a lungul acestor 6 luni: Zilele Culturii Germane, Povestitorii de la Şosea (mai multe întâlniri în cadrul acestui proiect), Mihai Şora. O filosofie a bucuriei şi a speranţei, Literatura de tradus, Poeţi din Bucureşti, două scrisori importante, “Gloria Bistriţa” la Muzeul Literaturii Române, Conferinţa Naţională a USR, Concursul de creaţie literară Nora Iuga.

poate că mai am unele restanţe faţă de unii dintre vizitatori, faţă de carte (pt. care, în afara acestei deschideri, nu am făcut nici de astă dată nimic şi nici n-o să fac. o dată lansată, e rostul ei să se descurce sau nu în lume) sau faţă de ceea ce poate mi-aş fi dorit eu de la acest blog. în mare, însă, m-a învăţat să comunic mai bine, sau, dacă nu e prea mult: să mă comunic mai bine. ceea ce, să o recunosc sincer, nu mă aşteptam să se producă şi altfel decât prin poezie.

buunn, pt. că pomeneam de nişte restanţe, iată şi ultimele premii pe acest an, dar şi cele mai dragi:

premiile speciale “l-am luat deoparte…”, pentru rezultate deosebite în promovarea poeziei:

Ioana - pt. percutanţa şi constanţa comentariilor pe acest blog
ora25 – pentru implicarea în proiectul lepşu-mâţa, care-a poposit şi pe-aici
Anita  – pt. cea mai aparte întâlnire (poetică) la un târg de carte
Carmen – pentru cea mai frumoasă (dublă-) traducere a unei poezii “l-am luat deoparte…”
Dominique – pt. e(&si)mpatie la prima vedere
Mircea Lăcătuş – pt. cel mai frumos cadou (evident poetic) pe care l-am primit din străinătate
Romeo Niram – pt. cel mai frumos moment poetic al anului 2009
Marin Mincu – pentru insistenţa de a mă pune la zi cu poezia douămiiistă
Ioan Es Pop – pt. c-a fost primul care a deschis această carte (încă într-o primă fază de manuscris) şi “m-a luat deoparte” şi… mi-a spus că nu i-a părut rău c-a deschis-o. şi mă refer la poetul care (fără s-o ştie) mi-a adus cele mai mari bucurii în ultimii mulţi ani, pe măsură ce i-am descoperit poeziile, pe majoritatea de mai multe ori
Ofelia – pt. cea mai exotică întâlnire şi cele mai vii discuţii despre şi prin poezie. dacă nu ne-am fi întâlnit poate că această carte nici n-ar fi apărut.

în lipsa unor resurse financiare credibile, aceste premii speciale constau într-o simplă îmbrăţişare. dar poate că altădată mă voi ocupa mai din timp

pdw 12 – Marin Mincu

pt. că răsfoiesc zilele acestea poezia română actuală (vol. II) şi pt. că, f. bizar*, e prima oară când intru în contact cu poezia lui Marin Mincu…

am venit să repar gardul cel vechi
să repar acoperişul de la camera de la stradă, să…
nu, tu minţi, ai venit pentru tine,
ai venit numai pentru tine
nu vezi că te uiţi prin spărtură dincolo
te uiţi şi nu te mai saturi de uitat
te uiţi ca-ntr-o altă ţară
ca-ntr-o altă planetă
ca-ntr-o altă viziune interioară,
hai, recunoaşte,
tu uitaseşi cum arat-o spărtură
cum arat-o casă…

(fragment din Greierul de acasă, dedicat părinţilor săi)

* îmi oferise poezia română actuală, 3 volume, ca să pot ajunge mai repede şi mai bine la generaţia 2000…

rămas bun, Marin Mincu

… ultima oară am vorbit la Euridice… nici nu-mi amintesc în această secundă cine a citit la cenaclu acum 2-3 săptămâni, dar mi-a vorbit în pauză cât se poate de viu despre cum i-a debutat, dintre tineri, pe Dumitru Crudu, pe Nina Vasile (prin care aveam să-l cunosc, prin 2001), încă dinainte de 2000, mi-a vorbit cu o memorie culturală vie despre poezia de azi şi dintotdeauna. l-am mai văzut la Gudeamus, când şi-a lansat cartea de poezie. nu i-am auzit vocea atunci, n-am rămas până la capăt, dar nici nu era cazul: părea în mare formă şi din privirea lui mi-am dat seama că ne invită pe toţi la Euridice. se subînţelegea că avem să ne vedem miercuri la cenaclu. eu m-am dus, el era deja la Elias. Ofelia şi Gabriela au vrut să meargă la el şi să-i citească poezii în acea seară, dar mi-am spus: vor mai fi atâtea ocazii! am aflat astăzi că după 3 zile de comă la spitalul Elias, în urma unui atac cerebral, a plecat şi mai departe: către ceruri. telefonul a sunat spre seară, am primit acum o confirmare şi pe e-mail…

nu mă voi duce să îl conduc pe ultimul drum pământean. îmi cer scuze, dar nu pot conduce pe ultimul drum UN OM VIU.

Later Edit / Foarte important: a fost iniţial o propunere a Ofeliei, iar astăzi m-a sunat toată ziua Violeta Ion să mă consulte legat de acelaşi lucru: ce spuneţi de o seară de poezie pt. Marin Mincu la Sala Oglinzilor?

Later Edit 2: Marin Mincu va fi expus luni la USR, iar luni spre marţi corpul va ramâne acolo, în hol. Să fie miercuri de la 20:00, adică ora la care se termina în ultimul timp Euridice (ca o (primă) dovadă că încă e viu, şi după cenaclu, şi după ce nu mai e, fizic, printre noi), recitalul poetic?

Later Edit 3: Întâlnirea va fi moderată de domnul Octavian Soviany şi va avea loc la o dată ce va fi anunţată ulterior.

lepşu-mâţa. poezia, iarna

via poiematike, via ora25, via Belle de Jour, via holicica & tetris şi nu doar (poţi urma firul din aproape în aproape până te vei pierde, ca mine ), am primit responsabilitatea de a duce o carte mai aproape de tine. mesagerul pretinde însă un raspuns pentru serviciile dezinteresate

întrebare (grea): de ce-ai citi poezie (după toamnă) iarna?

termen: 26 noiembrie 2009, (după mâine) poimâine!

premiu: câştigătorul alege o carte de poezie (oricare) din cele prezente la Gaudeamus, îmi comunică titlul şi dacă doreşte să o primească prin poştă sau ne vedem la târg. va avea şi autograful autorului/autoarei.

PS: posibil să fie şi un premiu surpriză (dacă primesc cumva un exemplar (în plus ) la vreuna din lansările la care particip)

fiind un fel de leapşă, mai mult: o lepşu-mâţa, câştigătorul se obligă să o dea mai departe (cartea se schimbă, întrebarea se schimbă, căştigătorul se schimbă, restul se poate păstra), şi nu oricum, ci în condiţii speciale, dacă se poate

Later Edit: PREMIILE

Marele Premiu Lepşu-Mâţa:
Ioana şi Aida

din cauza atipicului acestui concurs (de împrejurări ), ele trebuie şi să aleagă, şi să fie alese. Aida va alege (orice carte de poezie de la târg), întrucât Ioana deja a fost aleasă, (vehemeeentt) (cu toată împotrivirea… constructivă a celuilalt ) şi de un membru al juriului, chiar şi de un concurent, iar în momentul decisiv (telefonic) de Ofelia Prodan. care vrea să-i ofere ea premiul. unul – spune Ofelia – cât se poate de potrivit în context: cartea Invincibili.alţi autori şi chiar, de fapt, o editură au urmat/agreat modelul (şi-au numit, care va să zică, fiecare propriul cititor, printr-o operaţiune deosebit de suspectă şi ingenioasă denumită autograf ) şi avem astfel:

premiile Brumar – Gaudeamus 2009:
Violeta – Omul disponibil, de Ion Zubaşcu
Emilia – Memoria fluviului, de Monica Patriche
Angelica – Cartea lui Iov, de Şerban Foarţă

(posibil) Premiu special:
Ora25, care nu mai poate citi atât de multă poezie, va fi premiat de Fundaţia „Noi Citim” (standul 393, nivelul 7.70  la Gaudeamus), via myself, cu Politic (in)corect – Despre România, dar cu dragoste (carte de dialog între Camil Roguski şi Monica Tatoiu), dar numai dacă (& după ce) o voi câştiga (şi, aşadar, citi) eu, ca urmare a comentariului de aici (puteţi încerca şi voi, concursul e încă deschis)

jurizarea a constat în lobby pt. cititorii de carte de poezie, atât în faţa publicului larg, precum se poate observa din comentariile din subsol , precum şi în spatele unuia mai restrâns, la o apă plată cu mine însumi la Gaudeamus.

ar mai fi de spus că:

Aida Hancer e aşteptată să-şi exprime public opţiunea pentru cea mai bună carte de poezie a târgului, acea carte pe care şi-o doreşte acasă . Aida va fi purtătoarea lepşu-mâţei mai departe, de acum cu o responsabilitate crescută: este pentru prima oară în istorie când lepşu-mâţa a primit titlul onorific de Mare Premiu. de acum se va plimba cu marele titlu, dar mai ales cu spiritul printre noi!