Aproape mă sperie Irina Lazăr (de la distanță; de aproape ești absolut ”safe” în prezența ei, ba chiar trece timpul prea repede și dispare) cu câte lucruri știe despre mine, deși, în ambele dăți în care ne-am întâlnit până acum, am vorbit despre cu totul altceva. Tot ea e printre puținele persoane care mi-au și citit cărțile, mai mult: ca și cum ar fi fost acolo. Oricât de instinctiv mi-ar fi felul de a observa eu primul câte ceva despre alții înainte să revin la mine (pentru a întârzia revenirea), nu mi-a mers și cu ea. Încă e cu vreo doi pași înainte.
De câștigat au, se pare, corpurile mele literare:
Etichete: Daniel D. Marin, Irina Lazăr, Trupurile
l-am luat deoparte si i-am spus 
Lasă un răspuns