Archive for Iunie 2009

pdw 2

Iunie 29, 2009

astăzi, un poem de pe blog. mi-am dat seama că nici nu am cartea Cătălinei şi nici n-aş fi putut transcrie – o mică vacanţă. la Valencia 🙂

Caracuda

Anton, profesorul de matematică are palmele caracude,
spun uneori corigenţii.
Un soi de ură pe cale de dispariţie. Palme late,
de caracudă. O specie
de caras pe cale de dispariţie.

Diet Vasile a prins două coşuri de caracude.
Marea se lăuda cu moşul care prinde caracude.
Carne dulce. Burtă lată. Oase lungi.
Oasele tari de peşte mic au spart uşa bisericii.
Credincioşii au tras covoarele peste ei. L-au mimat pe Dumnezeu la somnul de după Înviere.

Am în farfurie o caracudă. Nu o voi striga pe nume. Nu striga la ceea ce e pe cale de dispariţie! Katka, tu mănânci o caracudă.
Oasele, înfăşoară-le într-o batistă ca pe un ombilic de nou-născut ca să-ţi aducă, mamă, noroc şi alţi peşti de apă dulce.

Anunțuri

primul premiu. surpriza :)

Iunie 22, 2009

poate sunteţi curioşi pe cine a premiat Bogdan, al cărui banner de concurs l-aţi tot văzut în partea dreaptă până azi. ei bine, el i-a premiat pe câştigători, normal 🙂

eu însă am ales să o premiez pe Ioana (penultima clasată :D), pentru „”Îmi place să citesc pentru că este singurul mod în care pot trăi aventuri fantastice, imposibil de atins în realitate. Aşa pot cunoaşte vrăjitori, vampiri, prinţi (…) aşa pot să visez, să iubesc alături de mii de personaje. A citi înseamnă a fi tu, doar că în alt context””, aşadar pentru cel mai aproape de spiritul lui „l-am luat deoparte…” răspuns dintre toate.

reacţiile „la cald”:

eu (June 17, 2009 at 3:25 am): eu o votez pe Ioana. observ că nu are „galerie”, aşa că dacă nu o premiaţi îi ofer eu cartea mea!

eu (Monday, June 22, 2009 2:56:53 PM): m-am gândit să te premiez pentru răspunsul de aici
felicitări! 🙂
(sau doreai una din acele cărţi şi refuzi premiul meu?)

Ioana Dutu: Mulţumesc mult pentru cuvintele frumoase. Chiar mă bucur pentru această susţinere. Nu refuz cărţi niciodată, deci accept premiul cu plăcere.

primul l-am luat deoparte şi i-am spus-premiu va pleca, prin urmare, la Rm Valcea!

între prieteni

Iunie 19, 2009

a fost o lansare între prieteni, unii sosiţi de la început, alţii direct la partea a doua (cel puţin la fel de simpatică) la terasă. l-am luat deoparte şi i-am spus a primit un cadou: o „colecţie” de două… păpuşi*. Paul Cernat a ajuns mult mai târziu la târg şi, prin urmare, el nu a mai primit nimic. ba i s-a şi luat :D. o literă „r” de la sfârşitul Prefeţei – şi astfel „apropriat” a devenit „apropiat”… ceea ce obligă la succes de vânzare a cărţii pentru a se corecta la ediţia a doua. Robert a barat orice altă posibilă greşeală de tipar. la un mic sondaj ad-hoc prin târg coperta a ieşit şi ea pe primul loc în competiţia cu celelalte coperte de cărţi de poezie lansate. despre conţinut încă nici o veste.

* de la cine? detalii aici

ne vedem la Bookfest

Iunie 16, 2009

l-am luat deoparte şi i-am spus
se lansează

sau se lasă lansat

de:
Paul Cernat şi Robert Şerban

vineri, 19 iunie
ora 13:00

în Pavilionul 14, stand B 11
(asta înseamnă standul editurii Tritonic)

PS: Lorena Lupu şi-a câştigat dreptul de-a avea microfon şi ne va citi câteva texte din volum [info în curs de verificare/rectificare :D]

pdw 1

Iunie 14, 2009

[oamenii salvaţi nu]

maşinile salvării sînt pline cu oameni salvaţi
în mijlocul tăcerii urletul celui ce se recunoaşte
într-un ciob spart
cînd zilele nu se mai termină

oh, dacă am cunoaşte
toate odăile ascunse ale oraşului
cele pentru care nu se plăteşte întreţinere
odăile de cinci sute de mii pe lună care
îşi deschid ochii însîngeraţi cînd toată lumea adoarme
acolo sînt execuţii lente
şi rîsete aspre dar zîmbete nu
zîmbete nu
acolo am alunecat cîndva
într-o vană de cositor
printre butelii şi reclame
cu bătrîni pe jumătate orbi fumegînd pe la uşă
într-o poveste de neamintit
căci cine-şi aminteşte vuietul sîngelui în tîmple
unghiile căzute petele uşoare pe piele
nevrozele vindecate tăcerea

cine nopţile înroşite foarte puţin
lucide cine face de fapt jocurile
zilele care nu există
febra surîsul moartea

căci oamenii salvaţi nu
oamenii salvaţi nu

Ruxandra Novac, din volumul „ecografitti. steaguri pe turnuri. poeme pedagogice”, Vinea, 2003

www.ro

Iunie 12, 2009

(un interviu mai vechi)

Oglinda literara, septembrie 2007

Argeseanu Gabriel: Günter Grass, laureatul premiului Nobel pentru literatură, afirma că literatura trebuie să fie subversivă. Literatura publicată pe net este subversivă sau adversivă?

Daniel D. Marin: (În acest moment) în nici un caz „subversivă”. Decât poate pentru autorii înşişi. Uitaţi-vă la titlurile textelor: „mai sunt un pic de mine în emisfera dreaptă” (Maria Gold), „sub Mine, covOrul e uD”, „cineva toarnă acuarele în ţevi”, „cum să trânteşti un poem”, „noutate!!! / cam. 109 miroase a sex (să cad peste voi)” (Sorin Despot); „Preacurvire şi sex (gem seşăn lui enaque cu afecţiune ficiăring sorin, descTop şi iuliean)” (Iulian Poetrycă & Sorin Despot); „grigore de doi singur”, „balada tânărului cu activitate sexuală redusă” (Mihai Drăghicioiu); „romanian summer hits. vol. 1 (semper fi, to blu)”, „wouldn’t it be good to be in your shoes even if it was for just one day”, „prostii numai prostii”, „Psyche. unltd” (Tosa Claudiu); „de unde @am ieşit eu?”, „în Jur”, „când zâmbesc nu arăt mai mulţi dinţi decât voi”, „am făcut pipi pe narcise”, „am doi sâni frumoşi”, „sorin m-a făcut să promit” (Eugenia Panico). Hose Pablo şi-a intitulat mai multe poeme „super text” (mi-a spus că şi le-a intitulat aşa pentru că exact asta sunt: super texte). Cel mai „prolific” pare a fi Dan Cârlea, nu doar cu titluri, dar şi comentarii fără nici o legătură cu textul: „criogenizaţi de blitzuri (suntem între buricul şi sexul serii bucureştene)”, „intensă: Publicitate (poezie de 7 stele sau de un pateu)”, „vacă, ştiu că sunt un porc (cu gândul la un cavou de carne vie)”, „Pe Masa tăcerii: Flegmatic şi zidit în alergare”, „2 taine vă spun (vă uitaţi ca curca-n leme)”. De la acestea din urmă şi până la diaconizarea spaţiului literar virtual nu e decât un pas…

AG: Crezi că titulatura „Atelier literar de poezie şi proza, poezii româneşti, literatură şi cultură” poate exclude trauma eşecului literar pentru cei care au ca punct de reper doar comentariile de pe site-urile literare?

DDM: Trauma respectivă nu e extirpabilă. Depinde de mize, de false mize, de felul în care cineva se raportează la ceva… Sunt autori care scot 20 de cărţi, cu mari sacrificii materiale, şi nu-i ia nimeni în seamă. Pentru ei e o dramă. Spaţiul virtual e şi mai păgubit din anumite puncte de vedere. Nu prea sunt critici literari cu o cât de mică notorietate pe site-uri. Care să „impună”. Şi apoi, textele vin în cascadă, sunt imposibil de „imortalizat”. Din punctul acesta de vedere, un atelier virtual cu sute/mii de membri nu face nici măcar cât o palidă consolare.

AG: Deşi netul literar este prezent în fapt şi producţie (literară), mulţi cred că este doar o activitate de margine. Centrul fiind dominat de „paper”, iar creşterea constantă a vânzărilor de carte, chiar aici în România – chiar dacă circulaţia cărţii este tributară sistemului ineficient de librării (aş zice falimentar în multe zone ale ţării), face ca mulţi să le dea dreptate celor ce plasează această activitate în zonă marginală. Interesant că şi internauţii literari folosesc „paper”-ul ca mod de identitate scriitoricească (or apartenenţă la curentele literare), întărind indirect, chiar dacă nu susţinut declarativ, afirmaţiile celor care nu cred în literatura virtuală (repet: INDIRECT!). Tu cum comentezi?

DDM: Consacrarea, prestigiul le aduce „paper-ul”, şi le va mai aduce câţiva ani (nu „secole”, cum spunea Nicolae Breban), dar nici colecţiile on-line, cum ar fi „LiterNet”, n-ar fi de neglijat. Mai ales în contextul unei tendinţe care se va generaliza la un moment dat: produsele literare multimedia. Legat de vânzările de carte, nu ştiu cum/cât au crescut. Dar vă pot spune cine citeşte astăzi un poet tânăr: tot un poet tânăr. Şi, de obicei, pe web…

AG: Persistă impresia că nu doar pe site-urile mici, dar şi pe „Agonia.ro”, deci pe un site cu mii de utilizatori, există apartenenţa la anumite nuclee numite de unii „găşti”. Comentezi pe… şi pe …, ai şansa să primeşti steluţe şi o să fii citit (nu includem aici pe cei care scriu foarte bine). Crezi că se întâmplă aşa ceva? Argumentează răspunsul şi poate specifici la ce gaşcă te simţi arondat” (numai dacă!)?

DDM: Surprinzător, am fost şi eu „arondat” unei „găşti”. Dar nimeni n-a fost în stare să precizeze cine mai face parte din ea. Ceea ce confirmă că aparenţele pot fi destul de înşelătoare. Există, neîndoielnic, găşti, unele vizibile. N-au „principii”, „program literar” şamd. Sunt conjuncturale. Dar cel mai interesant e să stai în afara lor. Şi să-ţi atragi singur notorietatea. Şi să nu-ţi pese de ea.

AG: Consideri că după 1990 s-a produs o descentralizare a literaturii române?

(more…)

2 linkuri (/cititor vs…)

Iunie 12, 2009

1. scriitor vs. cititor

am descoperit (via White Noise) o reacţie (link 1) a unuia din cei prezenţi miercuri la cenaclul de la Muzeu. superbă, din punctul meu de vedere. pt. că, dincolo de cadrul profesionist de cenaclu, cineva a simţit un impuls şi de altceva. de întâlniri cu scriitorii, de dialog. chiar: există aşa ceva? undeva?

2. editor vs. cititor

tot o reacţie grăitoare (sau, după unii, doar surprinzătoare) a unui alt participant, la un alt eveniment am descoperit aici: link 2. se afla întâmplător la lansarea de carte (după cum mărturiseşte), dar priviţi ce observă!

[fac precizarea că intervenţia domnului Tzone a avut loc nu în cadrul prezentării cărţii mele, ci imediat după, în timpul alocat altei prezentări (s-au lansat atunci 4 cărţi). despre cartea mea de anul trecut au vorbit la acea lansare (în respect faţă de carte, cititori şi autor) Ion Zubaşcu şi Răzvan Ţupa. dar observaţia rămâne!…]

precizări postpre

Iunie 11, 2009

n-o să vă spun cine e domnişoara o. glumiţa cu „o să mă uit în buletin” a fost doar pt. acum 3 ore, când încă mai erau „la cald” discuţiile pe final de cenaclu.

cine e Ioana Marin Maria? nu e rudă cu mine, în ciuda numelui. e, de fapt, o plăcută surpriză (am cunoscut-o cu doar o jumătate de oră înainte să-mi citească textele). pt. că a citit f. frumos.

cine au fost cei din sală? probabil o mulţime de admiratori ai Lorenei, de vreme ce locurile erau toate ocupate. eu am recunoscut pe: Carmen Dominte (sosită ultima, dar nu cea din urmă :P), Violeta Ion (ei nu-i place domnişoara o. :D), Aida Hancer şi paranoiaparadis Adrian Diniş, Andreea Toma, Luminiţa Duţu, Mihail Gălăţanu (a ajuns târziu, nu a mai luat cuvântul…), Florin Caragiu, Mălin Stan, Felix Nicolau (de departe cel mai în formă comentator, alături de Daniel Cristea Enache – în formă critică şi peste măsură de ironic; recunosc, a impresionat :D), Sorin Despot, căruia i-a stat f bine în public. i-ar fi stat la fel de bine pe o scenă.

Tudorel Urian şi Lorena Lupu au socializat tot timpul şi au constituit „interfaţa” dintre public şi texte (separat, Lorena a avut o lectură f vie, şi-a trăit & transmis textele. s-a supărat la un moment dat, pt. că a fost întreruptă, dar la un cenaclu se mai poate-ntâmpla).

am făcut de două ori cunoştinţă cu Anca.
şi a fost ok 🙂

prelansare

Iunie 9, 2009

Afis Cenaclu MNLR 10 iunie

domnişoara o. va fi expusă public & reacţiilor dumneavoastră. domnişoara o. este… primul capitol al cărţii 🙂

Muzeul Naţional al Literaturii Române
va invită la:
Cenaclul de la Muzeu

condus de:
Daniel Cristea-Enache
Tudorel Urian

citesc:
Lorena Lupu – poezie
Daniel D. Marin – poezie. Lectură de Ioana Marin Maria

Miercuri, 10 iunie 2009, ora 18:00 în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române din Bd. Dacia Nr. 12

l-am luat deoparte… se deschide

Iunie 8, 2009

1. pentru că nu e o carte închisă în ea însăşi, voi inaugura categoria poemul de weekend, unde voi posta cele mai frumoase poeme citite/recitite de mine în weekend.

2. citesc în general poezie douămiistă bună, dar şi poeţi mai „rari”, precum Mazilescu, Es Pop, Mureşan, (chiar acum) Danilov. însă anul acesta sunt restant rău de tot, aşa încât, ce să fac, o recunosc public şi lansez prima mea leapşă:

voi ce cărţi de poezie citiţi anul acesta? ce recomandaţi?

şi o trimit neapărat jos numiţilor:

a. White Noise – pt. că e mereu la curent cu tot ce apare
b. Lorena Lupu – pentru că de un timp scrie şi poezie, urmează să şi publice, dar habar nu am ce citeşte
c. Rita Chirian – pt. că am revăzut-o la colocviul tinerilor scriitori şi mi-a povestit nişte chestii faine din sat de la ea şi, nu ştiu cum, tocmai mi-am amintit de ele
d. Livia Ştefan, pentru că o să-mi răspundă „trăznit” şi-o să-mi recomande cărţi din alea de care nici nu mi-am imaginat să aud
e. Răzvan Ţupa – pentru că am ratat poezie. puterea şi sunt oricum curios ce cărţi se vor mai lansa prin club a.
f. Radu Vancu – pentru că tocmai a publicat o carte superbă şi aş vrea să ştiu dacă mai citeşte şi altceva sau anul ăsta nu.

primii cititori

Iunie 7, 2009

cine a citit l-am luat deoparte şi i-am spus până în momentul de faţă (în manuscris):

– Ioan Es. Pop
– Nora Iuga (mi-a vorbit f frumos despre domnişoara o. (primul capitol al cărţii) cu numai câteva zile înainte de a pleca la Berlin)
– Ofelia Prodan
– Raluca Dună (între Alba Iulia şi Bucureşti, în tren)
– Sorin Despot (în acelaşi tren) (în timp ce, alături, Miruna Vlada, Iulia Balcanaş, Marieva Ionescu, Ana Chiriţoiu, Gruia Dragomir şi, din când în când, Octavian Soviany se jucau „psiholog”, iar Răzvan Ţupa filma – n-aş fi vrut să fiu în locul lui :D)
– Violeta Ion (care mă invidiază pentru dragonul fără aripi, al doilea capitol :D)
– Paul Cernat (primul critic literar care mi-a spus, telefonic: îmi place! cuvântul lui o împinge practic direct sub tipar)

ce fel de jurnal

Iunie 5, 2009

poate mă ştiţi de pe primul meu blog, sau poate nu. în orice caz, n-are nici o relevanţă. aici voi ţine un alt fel de jurnal, care nu e al meu, ci al unei cărţi. şi, într-o oarecare măsură, sper, şi al vostru!