Unul dintre „cei trei siamezi” care – ar fi spus cel care le urmărea cu atenție intervențiile la cenaclul Euridice din anii 2000, și poate că a și spus-o – ar fi schimbat (pre)fața poeziei române, și poate că au și schimbat-o, fără să le pese de consecințe. Poate și de aceea Andrei (Peniuc) și Adrian Urmanov s-au călugărit, iar Ovia Herbert poate fi zărit, ca poet, mai mult „underground” (iar în viața de zi cu zi sper că nu s-a căsătorit). Un tip care și astăzi – așa cum îl știu încă de la Atelierul Ninei Vasile, înainte de Euridice – mai degrabă s-ar duce la munca de jos în Spania (sau – iată – Cehia), dacă ar mai avea chef să muncească, sau motiv („cariera” fiind un concept inventat, probabil, pentru gâdilarea orgoliului și închiderea ochilor, Ovia își revendică dreptul la șomaj, nu la muncă), decât la o lansare a unei cărți proprii la București. Cel putin eu l-am auzit citind de nenumarate ori la cenaclu sau în cluburi, uneori improvizații, nu și la o lansare „așezată” de carte. Neașezată și protestatară ca un basm lumesc e și poezia lui de astăzi, și cred că îi stă bine așa. S-a mutat în Kolin.
Ovia Herbert, în KOLIN. Un basm cehesc (ed. Irizor, 2022):
4.
au semnat toate foile-contract oferite de ei
contractele în cehă nu sunt traduse în română
așa trebuie
așa au spus ei ei știu mai bine ei cunosc procedura
sunt mici omisiuni necesare așa merge
când va merge pentru toți va fi bine și pentru noi
pentru noi mai mult acum
pentru voi mai târziu
zic ei
noi nu zicem nimic
bine
nu știm ce am semnat
nu vrem să mai știm
dar ne declarăm pe deplin mulțumiți.
5.
în Obytovna 02 nu se fumează
nu se urlă
nu aveți lift pentru voi
liftul este doar pentru femeile de serviciu
folosiți picioarele și mâinile
sau târâșul când este nevoie
până la etajul patru sunt mai multe drumuri
drumuri paralele altele necunoscute
pe apă și prin aer
suplețea mușchilor este apreciată de companie
și de tătucii care plătesc koroanele
nu se țipă pe coridoare
nu deranjați
respectați regulamentul de ordine interioară
regulamentul este scris pe panoul de la capătul fiecărui etaj
plus turele săptămânale de muncă
nu se vede?
se veedeee chiar și din cameră când stai lungit
amorțit
tras
aspirat
închide ușa urlă nebunii de alături
mai vedem mâine
pe lumină
mai vedeți!
6.
lumina vine din toalete
și din pereți
WC-urile comune sunt acolo
se vede?
și doamna administratoare dă din mână:
acolo!
acolo pentru fete și dincolo pentru băieți
dușurile dincolo de camerele astea
bucătăria comună aici
se vede?
aveți plite electrice
masa
scaune
și cârpe din partea căminului
lasă că vedeți voi mai bine pe lumină
mâine!
cheile de la camere aici
nu le pierdeți
nu furați bunurile altora
nu vă dedați la ce nu trebuie
se dau amenzi
și vă zburăm imediat din cămin
vă zburăm!
7.
la patru dimineața
este trezit încă mahmur
se clatină pe picioarele care parcă nu îi mai aparțin
corpul pare al altcuiva
este trezit de coordonatorul de la secția Asamblare
vede șosetele tricoul pantalonii firmei pe scaun și pe masă
îmbrăcat cât mai repede
ridică-te și mergi
du-te la program!
(Ovia Herbert, KOLIN. Un basm cehesc, ed. Irizor, 2022)
Etichete: Kolin, Ovia Herbert
l-am luat deoparte si i-am spus 
Lasă un răspuns