pdw 42

Două poeme din Blister, prima carte pe care am citit-o după ce am revenit (a câta oară?!) la Sassari. Ce credeați, că pe insula mea nu bate niciodată la ușă poștașul sau că nu e în stare să dea de mine pe plajă?!

 

Filip,

mi-ai spus:
aici pe
hartă e
o muscă
strivită de
pe vremea
când făceam
naveta. Dacă

ai o
mână plină
de chiştoace,
aruncă la
gunoi mâna
plină de
chiştoace! am
mers mai

departe cu
trenul, repetam
jocul copiilor
fugari. cu
rucsacul în
spinare şi
atât. pusta
maghiară îmbrăcase

o sumă
de fuste
mini roşii
cu poalele
întoarse
spre cer.

la fix
am ţâşnit

din tren.
puteai crede
că suntem
rachete în
spaţiu. peste
graniţă tot
mai dese
gesturi şi
inexacte înlocuiau
neputinţa mea
de a
vorbi pe
limba ta.
ţi-ai aprins
o ţigară.
tata a

stat la
sanatoriu din
asta. tu
nu o
să ai
tbc şi
nu o
să stai

la sanatoriu
din asta.
căldură de mai.
vânt ioc.
mergeam la
pas ca
elevii de
clasa 1

Filip a
vrut să
ascult bănuţii
zornăind în
buzunarele lui,
să nu
mă trezesc
din călătorie.

să ascult
şi
să nu
mă mai
trezesc.

 

aveai un dulap ca ăsta

de la cămin. când ai deschis
uşa dulapului claia de
eşarfe s-a prăvălit peste tine
şi păreai disperat că nu

mai aveai unde să-ţi pui hainele.
îl rugasei pe frate-tău
să-ţi mai facă un raft şi nimic.
atunci ţi-am cerut o

cutie de pantofi goală şi aţă.
n-am apucat să rulez
decât o eşarfă, am legat
ruloul, l-am aşezat în

cutie. trebuia să mâncăm şi mama
ta era în stare să ne
aducă orice. şi uite cum într-un
vis am crezut că asta

era familia mea din care nu lipsea
decât tatăl tău din care
nu lipsea decât tatăl meu. aş fi vrut
să-ţi zic: ştii ce, eu m-aş

putea lipsi de ăştia doi. ne uitam la un
film românesc şi râdeam
cu toţii în timp ce mâncam. din alt
vis e că erai la mine şi am

încuiat uşa camerei. m-am trezit
azi după-amiza la 17:00

(din Blister, Gabriela Feceoru, Cartea românească, 2017)

 

Reclame

3 răspunsuri to “pdw 42”

  1. mariaratiu56 Says:

    A republicat asta pe mariaratiu.

  2. mariaratiu56 Says:

    Multumesc baiete!! Iti sunt recunoscatoare ca iti amintesti de mine si ma bucura nespus mesajele de la tine. Ma tin conectata la o literatura noua, cu stil divers de literatura varstei mele (62), a varstei generatiilor de scriitori pe care eu i-am citit. Esti minunat! Si aceasta domnisoara care a scris versurile este f faina in modul ei de cotidianitate … Da. Sunteti negresit o generatie perfecta!Va iubesc si va imbratisez virtual din inima!Cu mult drag,MariaRatiu

  3. daniel Says:

    Cred că v-ați abonat la blogul meu și vă este trimis, automat, pe email, link la fiecare nouă postare pe care o fac. Vestea bună, și vă mulțumim pentru asta, este că nu ezitați să și dați click pe respectivul link și să ne citiți, ceea ce este o mare bucurie și o și mai mare surpriză, de regulă nu ne citește nimeni! 🙂

    calde salutări din Sardegna!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: