“L-am luat deoparte şi i-am spus”, ediţia 2013

E oficial!!

Citez de pe Agenţia de carte:

De curând, a apărut ediţia a doua a cărţii “L-am luat deoparte şi i-am spus” de Daniel D. Marin, editura eLiteratura. Aceasta cuprinde, pe lângă poeme, câteva referinţe critice, precum şi fotografii ale autorului.

Prima ediţie a cărţii „L-am luat deoparte şi i-am spus” a apărut la editura Brumar în 2009. A primit Premiul “Marin Mincu” în 2010 şi a fost considerată de mai mulţi scriitori şi critici literari (printre care Paul Cernat, Adina Diniţoiu, Ion Bogdan Lefter, Liviu Ioan Stoiciu, Lucian Vasiliu şi Ion Zubaşcu, în cadrul anchetelor de bilanţ editorial din revistele Cultura, Observator Cultural şi Ramuri) una dintre cele mai bune cărţi ale anului 2009.

Daniel D. Marin a debutat editorial cu volumul “Oră de vârf”, Ed. Geea, 2003 (Premiul pentru Poezie la Festivalul Naţional “Duiliu Zamfirescu”, 2003; Nominalizare la Premiul Naţional de Poezie “Mihai Eminescu” – Opera Prima, 2004) şi a mai publicat “Aşa cum a fost”, Ed. Vinea, 2008. Este realizatorul antologiei “Poezia antiutopică. O antologie a douămiismului poetic românesc” (Ed. Paralela 45, 2010).

“Daniel D. Marin este unul dintre tinerii poeţi pentru care cuvântul este, în primul rând, o formă de aristocraţie. Cu tot ce ţine de ritualul matricialităţii: manierism şi decadenţă, o filozofie abilă a limbajului şi a gesticulaţiei care trimite mereu la fertile ambiguităţi, o practică a sacralului atât de neobişnuită astăzi. Poezia lui provoacă, dar nu prin scandal sau frondă, ci printr-o atipicitate discretă, rarefiată, printr-o mască senină, care camuflează abisuri şi exitusuri infernale. Reţeaua de simboluri, alături de trama autenticistă, alcătuieşte, în textele lui Daniel D. Marin, răbdător construite, o lume cu legi proprii, surprinzătoare, dar ne şi aşază în faţă o oglindă în care se reflectă identitatea contorsionată a omului contemporan.” – Rita Chirian

„Daniel D. Marin nu spune nimic patent în versurile sale, mai precis, în “poveştile” sale real-imaginare. Enunţurile sunt lipsite de valoare denotativă, deci sunt intraductibile şi şi-au anulat în felul acesta orice capacitate discursiv-retorică sau de “mesaj”. Aceleaşi enunţuri sunt lipsite şi de ceea ce numim valoare conotativă, adică sunt simple transcripţii ale halucinaţiilor pure ale imaginarului, care săvârşesc, însă, opera cu atât mai ameninţător şi absolut infailibil. Altfel spus, sunt acum pe tăcute izgonite din poezie atât iluzia metaforei, cât şi iluzia îndepărtării cortinei dintre real şi text, a pipăirii minimaliste şi cinematografice a “realului-ca-real”. E o lunecare mai puţin sesizabilă, dar cu atât mai neliniştitoare şi mai obsedantă, către un tip veritabil de suprarealism, dacă vrem: unul inexpresiv, aşa-zicând, dar care reuşeşte să ne capteze, să ne pironească făcând ochii mari, ca sub privirea unei Meduze apocaliptice.” – Ştefania Mincu

În Bucureşti, cartea se poate găsi la libraria Mihai Eminescu şi la librăria Cărtureşti. În celelalte oraşe ale ţării încă nu a apărut în librării, însă atât formatul digital, cât şi ediţia tipărită pot fi comandate de oricine direct de la editură:

info@eLiteratura.com.ro
sau
info@ePublishers.info

http://www.eliteratura.com.ro/