interviu cu o poetă. şi o invitaţie, sper, de a-i citi cărţile.
(titlul ales de redacţie nu-mi aparţine)
Later Edit: după un an şi jumătate de la publicarea cărţii, editorul Tzone a avut, în sfârşit, revelaţia să pună “Ruleta cu nebun” într-o librărie… cea de la Muzeul literaturii române. Nimic mai potrivit pentru o asemenea carte, care intră astfel direct la Muzeu. Ceea ce-i doresc şi minunatului ei editor (şi-al meu la un moment dat… deşi n-am nici un motiv serios să-l consider)…
l-am luat deoparte si i-am spus 
octombrie 18, 2009 la 5:38 pm |
asa e cand un poet national (dan micutz) e mai impresionat de o VACA decat de poezia frumoasa a Ofeliei Prodan.
de la omul cu martoaga am ajuns la OMUL CU VACA.
il asteptam pe bulevardul Tomis cu ea de „capastru”.
salut,
scuze
muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu…
octombrie 19, 2009 la 2:32 pm |
zanaparca, dar de ce n-ai lăsat acest muuuuuuu pe blogul lui dan mihuţ?
oricum, mai intai au fost oul si găina, după aceea interviul meu cu Ofelia, abia după aceea poemul „poetului naţional dan micutz”, ca să păstrăm o minima memorie a faptelor 😛
octombrie 19, 2009 la 6:30 pm |
corecta temporalitatea, dar eu am inceput cu vaca lui mICUTZ si poate vom ajunge intr-o zi si la … maitutza lui mICUTZ.
ca doar in gradina sunt multe animale…
pe curand.
p.s.
despre muuuuuu pe blogul lui mICUTZ, nu pot, imi trebuie fise.
octombrie 19, 2009 la 8:55 pm |
sa lasam vaca deoparte si te invit sa citesti:
http://www.sitcom.ro/tag/ofelia-prodan
„Mincu a făcut mişto de Ofelia Prodan şi a propus-o pentru şefia secţiei, gagica a intrat în joc şi a avut vreo…3 voturi”
depistand cum gasca de pupincuristi crescuti de nea mincu cu iz de Constanta, isi bat joc de cineva care are mult bun simt.
Sigur ca mICUTZ reprezinta varianta cea mai deplorabila de poet fara
bun simt, chiar daca aranjeaza uneori bine cuvintele pe monitor.
acum cred ca vezi legatura intre VACA si Micutz.
octombrie 19, 2009 la 10:23 pm |
păi dacă nu îţi poţi spune punctul de vedere pe site-ul lui Mihuţ e destul de aiurea…
totuşi materialul din care-ai citat nu-i semnat de el, prin urmare eu unul nu îl pot suspecta de nimic. oricum, legat de faza aia m-am exprimat şi eu, chiar a doua zi, nu mai ştiu în ce loc de pe Internet, dar pot să dau un copy-paste dintr-un fişier pe care încă îl am în calculator:
“cei 2 candidati au fost DMC, fostul si actualul presedinte cu cateva interesante proiecte la activ, si Gelu, cu un discurs atent pregatit de acasa si pe care l-a facut cunoscut, cum e si civilizat, prin sala inainte de inceperea sedintei. ceilalti doi (fara a nega -ba din contra- competentele literare+manageriale in cazul unuia dintre ei sau poetice – in cazul celuilalt) au acceptat candidatura fie (primul) de placere (nu cred ca si-a facut lobby inainte), fie (al doilea) din pura curiozitate si din politete (nici nu stiu cat de statutara a fost propunerea din sala de candidatura a unui membru vechi de numai… 2 luni, care, prin urmare, nici n-ar prea fi avut inca de unde sa stie „cu ce se mananca” o astfel de activitate… si care, pesemne, si-a improvizat un mic discurs pe parcursul celor 5-6 metri pana la microfon…). in acest context, ma intreb daca adevarata lupta nu s-a dat cumva (cel putin in capul unora dintre votanti) in avans intre Dan Mircea Cipariu si (surpriza inedita in sala) Nicolae Manolescu, stiut fiind despre iminenta lor confruntare”
culmea, din discursurile celor 4 candidaţi cel mai echilibrat şi destul de curajos poate că a fost tocmai (oricât de spontan) cel al Ofeliei, al lui Gelu părându-mi-se uşor excesiv, artificial şi chiar necivilizat la un moment dat. poate că a luat multe voturi pe fond de “anti-Cipariu, pro Manolescu”, încă am această senzaţie.
dar părerea mea e că Ofelia oricum nu era încă pregătită să conducă o secţie precum cea a ASB-ului, încă mai are lucruri de spus în literatură (finalizarea a doi ani în care şi-a cam depăşit valoric „competitorii” intraţi în “cursă” o dată cu ea, ba chiar şi pe cei intraţi (cu mulţi ani) anterior, doi ani de afirmare curată -adică poezie de f bună calitate, fără ca o mulţime de oameni să recunoască încă acest lucru, mai ales că nu şi-a făcut nici un fel de PR- ca poetă nu înseamnă şi abandonarea acestui mod de a fi în favoarea a ceva mult mai conjunctural). or o funcţie (mai mult „administrativă”) ca aia te cam îngroapă ca poet…
octombrie 20, 2009 la 8:05 pm |
ai dreptate cam peste tot, dar esenta e ca Ofelia s-a purtat curat cu niste necurati. Cu siguranta ca locul ei nu este sa administreze ci sa scrie si iar sa scrie ca o face bine.
asta imi aduce aminte ca o data un barbat i-a facut loc unei femei sa urce in autobuz dar unul din spate ii strigă:
-Băăăă ce faci ai ajuns să ti-o ia inainte si o muiere.
cat despre mICUTZ si gasca lui de misogini ce sa-ti mai spun, AU RATAT VALOAREA si se pare CA DOARE.
octombrie 22, 2009 la 6:17 pm |
Ai dreptate, Daniel, Ofelia scrie bine, dar nici cu promovarea ei nu e ceva in regula. Nici ea nu-si trimite cartile de poezie cui trebuie ori ce se intimpla cu lumea asta care scrie despre… (ca nu toti sint critici, sa ne intelegem…)? Ce critici tineri au scris despre ultimele ei volume?
octombrie 23, 2009 la 11:47 am |
Păi, ca să simplificăm, să-ţi spun că eu unul la ultimele ei două cărţi am dat peste o singură cronică, a Cristinei Timar (îţi mai spun dacă mai dau şi peste altele) (de nu cumva ceilalţi critici -tineri sau mai puţin tineri- şi le-au scris în palmă…), deşi „Ruleta cu nebun” mi se pare o bijuterie, iar în „Invincibili” se află unul din cele mai puternice cicluri ale literaturii române de la Danilov încoace. Mă refer la poemele cu Tudor.
Ofelia există doar prin primele ei două cărţi, „Elefantul din patul meu” şi „Cartea mică” (deşi scrisul ei a căpătat multe alte valenţe estetice după aceea), prima căpătând o anumită „notorietate” prin prisma debutului editorial – cărţile de debut sunt comentate, premiate, există multe premii speciale de debut (începând de la Mihai Eminescu şi până la câteva mult mai mici), dar imediat după aceea scade brusc interesul criticilor, comentatorilor, editorilor (în sensul că există o mulţime de premii pentru manuscris, finalizate prin publicarea cărţii, dar nici unul pentru publicarea, să spunem, celei de-a doua cărţi), nu îmi explic de ce. Probabil că din punctul acestora de vedere suntem o ţară de debutanţi…
M-a şi amuzat domnul Mincu, la una din ultimele şedinţe ale cenaclului Euridice, când, invitând-o pe Ofelia să ia cuvântul, a prezentat-o ca fiind o tânără debutantă f talentată, sau ceva de genul. Cred că nici măcar criticii care au scris despre primele 2 cărţi nu le-au mai citit pe ultimele: de ce să citeşti nişte cărţi dacă ştii dinainte că nu scrii despre ele?!…
M-am lungit puţin şi nici nu mai ştiu care e concluzia la care am ajuns. Concluzia cred că e pe undeva pe aici: n-are sens să mai publicăm cărţi dacă tot nu le citeşte nimeni!…
octombrie 23, 2009 la 3:31 pm |
Mulțumesc pentru invitație. Succes
octombrie 23, 2009 la 3:56 pm |
mersi, la fel! bine ai venit pe blogul meu!
octombrie 25, 2009 la 12:08 pm |
daniel, sensibiliatea ta este superba.
suntem o tara de ignoranti, de intriganti si de găşcari, fiindca nu avem demnitate crestină.
simplu, cercetati oameni buni starea de „smerenie” sau pe Nichifor Crainic si veti gasi RASPUNSURI.
octombrie 30, 2009 la 7:41 am |
Uf, Daniel, legat de Ofelia: aceeasi chestiune cu promovarea/auto-: daca nu stie cui sa-si trimita cartile?! De ce nu merge la sigur, trimitindu-le criticilor care s-au specializat pe poezie sau au rubrica de genul asta (adica la redactiile „Poezia”, „Poesis”, „Luceafarul de dimin” etc. ? Da’ pun pariu ca a trimis-o criticilor tineri pe care-i considera fruncea…
octombrie 30, 2009 la 1:25 pm |
nu cred ca e chiar asa, criticii poate sunt si ei ocupati cu altceva (imi dau seama de asta si pt. ca nici unul din cei carora le-am trimis eu cartea mea n-a scris despre :D)… apoi au fost probleme legate de Tzone, tine exemplarele… sub pat, asa incat cartea nici nu s-a gasit in librarii, dar nici Ofelia n-a avut prea multe exemplare ca sa trimita pe la reviste. dar din cate-a avut, (cred ca) pe toate le-a trimis!! ca orice tanar poet…
dar ce, posteritatii nu trebuie sa mai ramana carti de citit/comentat?! 🙂
octombrie 31, 2009 la 11:21 am |
Criticii sint prea ocupati, intr-adevar, cu scrisul despre prieteni…Fie ei poeti ori prozatori ori critici.
Iar Ofelia, inca o data spun, nu cred ca s-a orientat bine, trimitindu-le cartea doar celor care se ocupa tangential de poezie sau o considera , vb. lui Cretu din „Convorbiri..” (aprilie 2009), ca facind parte din „liga secunda’ a douamiistilor (ce formula eleganta pt. a-i minimaliza…)
octombrie 31, 2009 la 1:54 pm |
din pacate, Bogdan Cretu n-a raspuns la ancheta mea de aici:
http://www.cuvantul.ro/articol/?artID=4
dar gasisem la timpul ei precizarea lui despre clasamente, ligi… pe care, culmea, desi pe de-o parte le combate, de fapt poate ca le intareste. cred ca e inevitabil, pana la urma…
mai rau mi se pare ca listele respective tin loc de carti. oricine iti poate spune azi cine se afla „mai sus sau mai jos”, ca la bursa, dar daca-i intrebi ce carti le-au placut se lasa tacerea… De fapt, (multi dintre) noi nici nu am apucat sa ne citim intre noi.
noiembrie 2, 2009 la 11:32 am |
Iar ei sigur fac clasamente fara sa va citeasca!
Dar nu te supara ca iti spun, in acheta si tu ai apelat din cite observ la numele tari din clasamente(le criticilor tineri): Cernat, Matei. Nici vorba sa fi ajuns la altii, poate mai seriosi sau macar mai buni in critica de poezie…
noiembrie 2, 2009 la 6:04 pm |
pai Paul Cernat, de ex. (ca sa iau un singur nume), nu cred ca e bine „pozitionat” conjunctural, deci n-a fost o alegere in functie de imagine, vizibilitate, cat mai ales valorica. iti spun sigur ca n-am luat numele lor de pe o lista, chiar i-am citit frecvent si, in mare, nu m-au dezamagit, sau m-au dezamagit de mai putine ori.
mi-ar mai fi placut sa raspunda si criticii din Iasi, de ex. faza e ca doar 50 la suta din cei contactati au raspuns, asa ca nu poti trage cu exactitate o concluzie legat de numele celor la care apelat, pentru ca jumatate dintre ei n-au raspuns… plus ca, spre rusinea mea, pe alti cativa n-am stiut cum sa-i contactez 😀
…….
oricum, ca sa revin la punctul ce a declansat aceasta mica discutie, sa-ti spun sincer ca eu nici nu cred ca e rolul poetilor sa-si promoveze cartile. asa ca si daca Ofelia (ca interviul cu ea ne-a prilejuit aceasta discutie de principiu) n-a facut nimic sa-si promoveze cartea tot e acoperita, din punctul meu de vedere, de „regulament” (ala fictiv, din capul meu…). promovarea sa o faca editurile (daca exista), iar cartile sa doreasca si criticii sa le citeasca, daca-si iubesc meseria, si chiar sa le caute (mai fac o paranteza ca sa-ti spun ca, imediat dupa acest interviu, doi critici m-au contactat si m-au intrebat daca stiu cum ar putea sa intre in posesia cartilor Ofeliei – iata ca se poate si „bilateral”, nu doar „uni”!! iti dai seama ce surprins am fost), nu doar sa li se trimita!… dar eu am deviat aici spre o stare cumva de normalitate… ceea ce desigur nu e cazul.
noiembrie 4, 2009 la 9:45 am |
Ok, am inteles in mare ideea. De acord cu valoarea lui Cernat, desi de-o bucata unii se pling ca are fumuri de lider,plus ar cam scrie doar despre cine vrea muschiu’ lui etc. De bun, e bun. Si Matei merge…
Dar nu pot pricepe de ex ce inseamna ca 50% dintre iesenii critici au raspuns invitatiei. Din cite reiese, ai apelat doar la 2! Iar adresele de contact ale celorlalti critici (ma refer la cei seriosi, universitari), nu te supara, pot fi usor gasite, din moment ce au site-ul catedrei universitare la care lucreaza. E drept ca nu e actualizat cam de multisor (de peste 1 an, unele grade difera, unii nu si-au trecut decit selectiv premiile, studiile, cartile etc adica daca-l vezi ai sa descoperi ca sint cam modesti, dar ma rog…In fine, dar sa nu crezi ca te cert. Spun doar ca e usor sa dai de multe persoane oarecum publice acum, in „era digitala”, chiar si numai pentru a te promova trimitindu-i o carte de-a ta. Sau pt. a stimula dialogul pe net, poate adevaratul viitor al schimbului cultural.
Si inca ceva: sincera sa fiu nu cred faza referitoare la faptul ca ei, domnii/doamnele/ d-rele din critica ar tb. sa caute singuri/e cartile de poezie sau proza pe care nu le primesc. De unde bani, frate, in perioada asta cel putin?
noiembrie 4, 2009 la 2:42 pm |
pai spusesem clar la sfarsit: „ceea ce desigur nu e cazul” 🙂 „normalitate” ar mai inseamna, de asemenea, pt. critici plata cu adevarat a colaborarilor la reviste, cu lopata adica, nu cu lingurita :D, pt autori drepturi de autor si promovari profesioniste facute de unii care sa se priceapa, nu de autori, si accesul la public. apoi (chiar si pe perioada de criza), stai linistita: nu cunosc poet care sa nu-si fi trimis cartile la redactii.
(50% din numarul total, deci am apelat la 10 si-au raspuns 5 🙂 bine… ca sa fiu riguros, au raspuns de fapt 6, dar unul din raspunsuri n-a mai intrat in revista, cred ca din cauza ca era, de fapt, o sinteza a unui material publicat in alta parte, mai inainte, sau nici nu stiu exact de ce, nu eram in tara cand a aparut revista si-am observat mult mai tarziu, banuiesc ca au avut loc discutiile necesare intre redactie si criticul respectiv – mai ales ca eu unul il apreciez f mult, cu siguranta a fost o decizie a lui si-a redactiei)
noiembrie 4, 2009 la 7:04 pm |
10 critici ieseni?! Care-s aia, frate, ca eu, ca etudianta/mesteranda nouta in dulcele tirg, nu stiu sa egziste atitia!
noiembrie 4, 2009 la 7:06 pm |
Si uitasem cu totul sa te intreb:
1. cum sta lucrul la viitoarea ta carte de poezii?
2. stii cumva ce lansare ar merita sa ma deplasez din iesi la bucuresti, peste vreo 3 saptamini? In afara de ce anunta Poliromu’ pe site, normal…
noiembrie 4, 2009 la 8:56 pm |
nimic nu pricepi! 😀 10 critici in total, din toata tara, nu doar din Iasi. tu vrei sa-ti spun neaparat cati erau din Iasi, dar uite ca nu-ti spun 😛
buna idee, o sa fac o lista cu lansarile la care merg si o s-o postez
noiembrie 5, 2009 la 11:11 am |
Asa-s eu, mai moldoveanca de felul meu, na!
Fara suparare, oricum!
Abia astept sa vad „lista lui daniel”!!! Ca dupa sa-ti spun cum ar suna lista Ioanei, sic!