pdw 8

Doina Ioanid, Cartea burţilor şi a singurătăţii, Ed. Pontica, 2003

Mirosea de departe a băutură, aşa că textul ei cu paralizia cădea cumva în gol. Oamenii întorceau capul, se strîmbau şi treceau mai departe, cum de fapt eram şi eu tentată. Bătrîna stătea pe ciment, neputincioasă, răsturnată. Prin capotul jerpelit, cu nasturi lipsă, i se vedea un petic alb din burtă. Aricioaica. Era aricioaica pîndită de dinţii furcii, aricioaica ce-ţi iese în cale şi-ţi strică tot cheful. Semăna îngrozitor cu aricioaicele pe care le găseam primăvara în cărare, cu burta în sus. Urmele furcii împlîntate în locul neted, pufos ca guşa de bebeluş, pline de furnici îmi dădeau vertijuri. Săpam atunci o  groapă  şi le  tîram  rînd pe  rînd  acolo. Habar n-am dacă pentru liniştea lor sau numai pentru a mea. Acum stăteam lîngă bătrîna cerşetoare, la fel de neputincioasă ca şi ea. I-am întins banii. Ştiam că o să-şi cumpere de băut şi totuşi am lăsat banii să cadă în mîna întinsă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: