la Plic

prima cronică la „Poezia antiutopică…” din Republica Moldova am primit-o la Plic. nu cum s-ar putea bănui, prin poştă, ci chiar (în revista) la Plic. Ecaterina Bargan începe astfel:  „Cum 25 de poeţi s-au întâlnit într-o antologie a douămiismului poetic românesc, prefaţată de Daniel D. Marin, viaţa literară a devenit mai frumoasă şi mai plină cu… poezie. Rezonanţa lecturării acestei cărţi spune că dincolo de unicitatea generaţiei în care se află, poeţii care fac literatura de azi modelează realităţile în funcţie de propriile antiutopii” şi încheie astfel: „Fiecare dintre autorii acestei antologii aduce ceva nou şi inedit în literatura română, redescoperind adevăruri poetice, în dimensiunile şi formele în care se pot şi vedea”. în partea de mijloc, cea mai extinsă, Ecaterina Bargan descrie, în cuvinte frumoase, poezia fiecăruia din poeţii care i-au atras mai tare atenţia (Constantin Virgil Bănescu, Teodor Dună, Domnica Drumea, Diana Geacăr, V. Leac, T.S. Khasis, Gabi Eftimie, Cosmin Perţa, Rita Chirian, Şerban Axinte).  e cronica unei persoane îndrăgostite de literatură.

ar trebui poate să fac eu o recenzie neconvenţionalului Plic, dar, recunosc, nu mă simt în măsură. am găsit un student în Plic (POST BOX student Fără Comunişti) pe nume Dan Nicu, poeme de Nina Caraman (cu o pisică poznaşă) şi alte scrieri ale afiliaţilor bombăbuzunare, un supliment de traduceri din scriitori români (sub coordonarea lui Dumitru Crudu şi  a traducătorului Florin Bican), un supliment de… Curaj (al asociaţiei Hyde Park), curajul, de această dată, având chip de (altfel de) patriotism, şi un altul de zonă umană (sau Humanzone), al tinerilor poeţi basarabeni. tot la Plic am găsit şi un Tiuk! (plin de premii, de la „DebuTiuk” până la „RespecTiuk”) şi un Chioşc – supliment Oberliht (cu o legendă Underground a oraşului Chişinău), ce par proiecte de sine stătătoare. am mai dat peste un loc pentru o posibilă „hartă„ a oraşului meu, o „cruce bizantină” (despre care scriu Diana Iepure şi Silviu Andrieş-Tabac) şi inclusiv o insignă care nu prea ştiu ce simbolizează, aşa încât pentru mine rămâne enigmatică 🙂

PS: am primit şi o invitaţie la o bere (la Chişinău…), un DVD, încă nu l-am ascultat, un catalog care se închide cu un Eminemscu Show, un joculeţ de cuvinte ce atrage atenţia asupra unei posibile viziuni de predare a clasicilor poeţi într-un mod cât mai atrăgător şi neconvenţional.

Later Edit: cronica Ecaterinei Bargan se poate citi in intregime pe Atelierul de scriere creativa Vlad Iovita.