(din 2010, evident)
poemul săptămânii în Ziarul de Duminică este toată seara, la care eu ţin foarte mult, nu ştiu de ce, şi pe care mi se pare că l-am scris chiar în oraşul de unde e fotografia din ziar, nu ştiu dacă neapărat în aceeaşi zi, dar ne-am putea închipui 🙂
îi urez cu această ocazie poetului Ioan Es Pop (care este şi redactorul şef al acestui ziar literar) La Mulţi Ani de ziua numelui şi Un An cu multe bucurii! de asemenea tuturor Ion-ilor şi Ioane-lor care s-au intersectat cu acest blog (şi sunt câţiva: Ion Mureşan, Ion Zubaşcu, draga de Ioana şi cealaltă Ioană dragă, Ioana Marin Maria…) şi tuturor trecătorilor – trecuţi şi viitori 🙂
l-am luat deoparte si i-am spus 
februarie 23, 2010 la 4:05 am |
Stoian G. Bogdan (sgb) da o replica acestui poem pe club literar, iata:
şi-a plătit eutanasia şi-a pus .
Pentru că ştia că există oameni care aveau nevoie
de măruntaiele lui ca să continuie
şi-a donat ficatul, ochii, inima, plămânii şi rinichii,
iar oamenii aceia au mai trăit.
Pentru că i-au fost recunoscători
şi pentru că altfel ar fi împărţit împreună cu el cimitirul,
au rezervat toţi şase o masă la restaurant,
să bea şi să mănânce în cinstea lui.
Iar când au ciocnit,
l-au simţit printre ei
zâmbind
martie 19, 2010 la 6:49 pm |
să dea! 😛