în loc de bilanţ

• Aproape că a trecut anul, şi Daniel Cristea Enache nu mi-a răspuns la întrebare, este posibil să n-o fi văzut. Oricum, eu pot aştepta fără nici un „deranj” mai mult de un singur Revelion onorarea unei promisiuni sau, în cazul de faţă, asumarea unui răspuns. Circumstanţe nefaste poate că s-au interpus dacă promisiunea nu a mai fost cumva onorată ori poate că emiţătorul ei a şi uitat de ea. Detaliile acestea ţin de emiţător şi de lumea din imediata lui vecinătate, ci nu din îndepărtata şi poate chiar un pic exotica vecinătate, cum e acest blog. Dacă “îndepărtata” şi „vecinătate” nu se exclud cumva reciproc (cred că nu).
  Later edit (11 ianuarie): mi-a răspuns între timp.
• A apărut o reacţie legat de premiul Marin Mincu , despre care eu am avut un mic semn de întrebare (Claudiu are un mare semn de întrebare), aici, încă înainte de a se acorda.
• Se află deja la a 2-a ediţie un nou premiu pentru tinerii poeţi (până acum dedicat exclusiv lor era doar amintitul premiu Marin Mincu). Anul trecut mi se pare că s-a desfăşurat în condiţii nu prea transparente, dar anul acesta observ că a apărut cel puţin într-un loc regulamentul de participare (autorii trebuie, de pildă, să-şi trimită cărţile pentru jurizare) şi s-a impus deja pe ordinea de zi a dezbaterii literare, aşa cum arată ea aici. Dan Mircea Cipariu şi-a atras, n-am nici o îndoială, şi antipatii, prin selecţia cărţilor pentru topul Agenţiei de carte, dar a reuşit astfel să atragă atenţia: acum toată lumea ştie că există un astfel de top şi un astfel de concurs, oricât de controversate sau chiar înjurate. “Râdem, glumim, dar nu părăsim incinta!” 🙂
• Se află deja în dezbatere (mai puţin oficial) câteva cărţi pentru nominalizarea la premiul Mihai Eminescu, cel mai important premiu de debut din România. Premiul ca premiu (acesta fiind, în ultimă instanţă, şi o consecinţă a PR-ului şi a gradului (incipit) de notorietate şi a cotei la care au ajuns deja proaspeţii debutanţi – atenţie: am spus cota proaspeţilor debutanţi, ci nu cota (şi aceasta de moment) cărţilor. Aici e o discuţie pe care n-o mai fac. Fiind vorba de nişte debutanţi, măcar numele contează totuşi mai puţin, prin comparaţie cu ce se petrece în cazul consacraţilor. Anul trecut a fost una din marile excepţii: Muri a luat pe merit toate premiile, a fost bună şi cartea, nu doar numele, ca să spun aşa, dar îmi aduc aminte şi de ani în care premiile acestea pentru (chipurile) cărţi s-au dat fix pentru numele autorilor…), premiul ca premiu, dar pe mine mă interesează mai mult nominalizările. Ele, tradiţional, ar trebui să desemneze cele mai importante 5 titluri ale anului. Au apărut multe cărţi şi sunt curios de capacitatea „de acoperire” a membrilor juriului. Trei cărţi ar fi mai mult în discuţie (Iancu – Doşa – Bilciu, ca să fac şi eu ca unii membri ai juriului şi să mă opresc doar la numele autorilor :D), dintre care una va şi câştiga. Dar până la 5 ar mai concura cărţile celorlalte edituri concurente (adică Herg Benet, Max Blecher şi Casa de pariuri literare, deşi am descoperit şi la Vinea un debut – editura totuşi nu ştiu cât de repede va reuşi să revină în atenţie la nivel de debut… Şi Limes ar putea furniza o surpriză, însă nici ea, la nivel de debut, nu stă bine. Ca percepţie. N-am remarcat la Charmides nici un debutant, e posibil să fi mers şi anul acesta doar pe consacraţi. Cam acestea ar fi toate. A, şi Humanitas are în fiecare an câte o carte de debut, dar o-ngroapă mereu în discreţie. Şi a se observa că nici nu mai vorbim de autori sau de (cum aş prefera) cărţi, ci deja doar de edituri. Un autor de la o altă editură în afara celor menţionate n-are nici o şansă. Nu doar şansă la premiu sau nominalizare – acestea poate că în ultimă instanţă nici n-ar prea conta – dar nici şansă de a fi citit de cineva).
• M-am întins cu debutanţii (dar în general ne întindem cu debutanţii, inventăm tot felul de premii pentru ei – nu mă refer la cele câteva mari – vorbim mult despre ei, uneori le exagerăm importanţa sfârşind prin a declara că ne-am… înşelat, sau că ne-am grăbit) şi nici n-o să nominalizez cărţile care mi-au plăcut cel mai mult în 2011. Ele sunt vreo patru – trei dintre ele ale unor autori douămiişti şi una a unui autor nouăzecist. Dacă despre cartea autorului nouăzecist s-a scris şi n-am nici o îndoială că se va mai scrie, despre cele trei cărţi ale douămiiştilor n-am nici o îndoială că nici nu prea se va mai scrie, deşi nici nu prea s-a scris. Uneori mă întreb dacă nu cumva le-am citit doar eu?!…

Bonus: o fotografie cu Ion Mureşan, autorul cărţii anului 2010.

Eu şi Ion Mureşan la Cafeneaua critică a lui Ion Bogdan Lefter, Vineri 20 mai 2011, Muzeul Naţional al Literaturii Române. Alături de ceilalţi doi invitaţi (deşi nu se văd în fotografie): Radu Vancu şi Cosmin Ciotloş.

Tema ediţiei: Cărţi de poezie 2010-2011. Bilanţ de etapă.

Pentru La mulţi ani o să caut o fotografie mai strâns legată de imaginea acestui blog (decât scurtele „în loc de bilanţ”) şi o s-o postez! N-o să fiu şi eu în ea! 🙂

Etichete: bilanţ, cărţi de poezie, Daniel Cristea Enache, Gala Tinerilor Scriitori, Ion Mureşan, Premiul Marin Mincu, Premiul Mihai Eminescu