… ultima oară am vorbit la Euridice… nici nu-mi amintesc în această secundă cine a citit la cenaclu acum 2-3 săptămâni, dar mi-a vorbit în pauză cât se poate de viu despre cum i-a debutat, dintre tineri, pe Dumitru Crudu, pe Nina Vasile (prin care aveam să-l cunosc, prin 2001), încă dinainte de 2000, mi-a vorbit cu o memorie culturală vie despre poezia de azi şi dintotdeauna. l-am mai văzut la Gudeamus, când şi-a lansat cartea de poezie. nu i-am auzit vocea atunci, n-am rămas până la capăt, dar nici nu era cazul: părea în mare formă şi din privirea lui mi-am dat seama că ne invită pe toţi la Euridice. se subînţelegea că avem să ne vedem miercuri la cenaclu. eu m-am dus, el era deja la Elias. Ofelia şi Gabriela au vrut să meargă la el şi să-i citească poezii în acea seară, dar mi-am spus: vor mai fi atâtea ocazii! am aflat astăzi că după 3 zile de comă la spitalul Elias, în urma unui atac cerebral, a plecat şi mai departe: către ceruri. telefonul a sunat spre seară, am primit acum o confirmare şi pe e-mail…
nu mă voi duce să îl conduc pe ultimul drum pământean. îmi cer scuze, dar nu pot conduce pe ultimul drum UN OM VIU.
Later Edit / Foarte important: a fost iniţial o propunere a Ofeliei, iar astăzi m-a sunat toată ziua Violeta Ion să mă consulte legat de acelaşi lucru: ce spuneţi de o seară de poezie pt. Marin Mincu la Sala Oglinzilor?
Later Edit 2: Marin Mincu va fi expus luni la USR, iar luni spre marţi corpul va ramâne acolo, în hol. Să fie miercuri de la 20:00, adică ora la care se termina în ultimul timp Euridice (ca o (primă) dovadă că încă e viu, şi după cenaclu, şi după ce nu mai e, fizic, printre noi), recitalul poetic?
Later Edit 3: Întâlnirea va fi moderată de domnul Octavian Soviany şi va avea loc la o dată ce va fi anunţată ulterior.
l-am luat deoparte si i-am spus 
decembrie 5, 2009 la 6:30 am |
Dumnezeu sa-l ierte!
decembrie 6, 2009 la 3:12 pm |
La saizeci si cinci de ani, Marin Mincu, o personalitate extravaganta si nelinistita a scenei literare romanesti contemporane, dar un constructor temeinic, bine organizat si un scriitor plin de idei si de proiecte, un polemist redutabil, dar si un generos, extrem de generos – cum rar pot fi intilniti altii – descoperitor de talente, avea inca multe de spus. Este o pierdere pentru literatura noastra de azi si dintotdeauna. Spiritul sau viu nu va putea fi inlocuit de nimeni. Marin Mincu este cu adevarat parintele Generatiei 2000, pentru care, dincolo de cartile si planurile proprii, a investit enorm, punindu-si in slujba afirmarii tinerilor scriitori energia si inventivitatea, forta de persuasiune critica si umana si capacitatea de editor, riscindu-si sanatatea si confortul personal.
Nu pot sa mi-l inchipui pe Marin Mincu in moarte. Pentru ca era atit de dinamic si avea atita relief in peisajul literar. Mai cu seama pentru ca urma pe care o lasa este una mai importanta decit poate parea la prima vedere. Fie si numai prin initiativele pe care le-a pus in miscare, ca sa nu mai vorbesc de atitia scriitori care ii datoreaza inceputul de cariera. Ceea ce este enorm lucru. Poate cel de capetenie.
Am sa-l vad cit am sa mai traiesc, venind in intimpinare, pe Calea Victoriei, cu silueta lui mindra si cu buna lui dispozitie sau cu o mina de critic pus pe sfada, si, bineinteles, cu un teanc de carti si de reviste sub brat, fluturind foile unui manuscris in care milita pentru ceva si care avea sa vada lumina tiparului neintirziat.
Gestul discipolilor sai este impresionant. Prin aceea ca este firesc. S-ar mindri, fara indoiala, cu ei…
Cu Marin Mincu se incheie un consistent capitol al literaturii romane contemporane. Si incepe un altul.
decembrie 6, 2009 la 3:53 pm |
Daniel, Ofelia, Violeta…
ma gandesc, nu stiu cum veti primi aceste cuvinte, dar cred ca o seara de poezie in memoriam Marin Mincu poate fi organizata dupa o vreme de tacere si veghe, poate dupa 40 de zile, dupa Inaltare.
decembrie 6, 2009 la 4:57 pm |
f frumos ati sintetizat domnule Radu Voinescu personalitatea domnului Mincu, sper ca veti putea fi de fata miercuri.
d,
n-ar fi deloc rau sa se organizeze din cand in cand intalniri in memoriam, cu siguranta ele vor avea loc si in noi insine si ar fi foarte frumos si intre noi. eu insa acum am propus doar un simplu recital poetic, o ora de poezie care in nici un caz nu-i va intina zborul, ci din contra: il va insoti si-l va bucura.
ca sa raspund si unor pareri primite pe e-mail, cum ar fi o sedinta de cenaclu cu cei 2 poeti care fusesera programati pentru miercurea trecuta: ar fi cel putin ciudat sa incercam cenaclu, pt. ca ar insemna sa pretindem ca cenaclul va continua ca si cum nimic nu s-a intamplat, ori e prea greu, e imposibil sa ne inchipuim asa ceva…
eu (si cred ca nici altcineva) nu am in vedere o continuare a cenaclului, nu vreau sa-l inlocuim pe Marin Mincu (el nemaifiind…) de la „carma”, ci doar sa-i pastram o amintire vie.
decembrie 6, 2009 la 7:35 pm |
da, despre recitalul de poezie, ora de poezie, ma gandeam ca ar fi mult mai bine sa aiba loc dupa o vreme de tacere si veghe, si nu in timpul/ziua inmormantarii sau imediat dupa…
orice suflet cand trece intre lumi are nevoie macar de acele 40 de zile de tacere, liniste, veghe.
mai mult nu are rost sa detaliez, fiindca e de inteles.
decembrie 6, 2009 la 9:25 pm |
e posibil, d., ca tu sa-l stii altfel. din ce il stiu eu, in nici un caz nu i-ar trebui atat de multe zile de tacere domnului Mincu. din liniste, veghe, de altfel, poate face parte, din punctul meu de vedere, si poezia, mai ales cand s-a ocupat o viata cu ea… N-a avut privilegiul tacerii Marin Mincu, nu si-a ales acest privilegiu, a fost un „combatant” deosebit de carismatic, si pt. multi dintre noi asa va si ramane!…
decembrie 7, 2009 la 4:54 pm |
Întâlnirea va fi moderată de domnul Octavian Soviany şi va avea loc miercuri, 16 decembrie, începând cu ora 18:00, în prezenţa doamnei Ştefania Mincu.
Blogul deschis de Sorin Dinco în memoria lui.
Însemnarea Adrianei Gheorghe.
Marin Mincu pe Wikipedia.