Generaţia 2000, încă 4 ani!

timEditorial Zona literară

Nu doar lunile lui Traian Băsescu sunt numărate, ci şi anii douămiiştilor! Dacă primul nu a ales singur acest lucru, cei din urmă l-au semnat chiar cu mâna lor. Nu demisia, nu suspendarea, ci ieşirea cu capul înainte din ale literaturii. Suspendarea nu, pentru că le-au bifat-o deja optzeciştilor. Demisia nu, căci ar însemna plecarea cu capul în jos de la locul faptei.

De ce spun că şi-au numărat (ne-am numărat, hai să mă includ) zilele dinainte?! Pentru că mă bazez pe consecvenţă, onorabilitate şi a nu-i dori altuia ce nu îţi doreşti ţie. Or se ştie că încă de prin ’98 se cerea „moartea optzeciştilor”. O moarte simbolică. O retragere onorabilă după primul şi ultimul majorat. Căci atât li se calcula de către viitorii douămiişti: 18 ani. Continuarea fiind considerată ridicolă. S-a văzut acest lucru mai ales în primii ani de cenaclu Euridice, unde nimeni nu se mai sfia să o spună pe faţă. Salutul „mai trăieşte?” (Claudiu Komartin, către T.S. Khasis în Club A, în zilele noastre, cu privire la Octavian Soviany), mediatizat cu stupefacţie de Un Cristian, nu e nou. Exista şi în urmă cu vreo 16 ani şi Un Cristian ştie. L-a folosit, sub o formă sau alta, cel mai des, Marius Ianuş. Martor tăcut a fost Marian Drăghici. Dar şi Nicolae Manolescu: Marius Ianuş îşi lansa Ursul din containăr, la Gaudeamus, iar marele susţinător al optzeciştilor se afla întâmplător acolo. Marius Ianuş i s-a adresat de la microfon, chiar în debutul lansării. I s-a adresat astfel: „Mă piş pe tine, Nicolae Manolescu!”. După care a citit firesc poemul cu mama (singurul poem adevărat din acea carte şi absolut memorabil).

Se deduce uşor cum vedeau lucrurile douămiiştii: să îţi scrii opera şi să-ţi vezi de treabă. Să îi laşi după aceea pe alţii să şi-o scrie. Să nu încerci şi al 19-lea loz necâştigător.

De prin ’98 viitorii douămiişti erau deja plictisiţi de perseverenţa optzeciştilor. Le recunoşteau opera (în fine, nu chiar toţi; sau, pentru conformitate: o mică parte), însă nu uitau să adauge: 18 ani sunt destui! Se subînţelegea că au dat deja ce-i mai bun sau, dacă n-au dat, se vor chinui în zadar.

Mi-am amintit de acest fapt când criticul literar Gabriela Gheoghişor a ales să-şi încheie cronica la cartea Vino cu mine ştiu exact unde mergem (revista Ramuri, nr. 1 / 2014) astfel: „Dan Sociu este un poet (încă tânăr) de la care aşteptăm în continuare surprize plăcute”. I-am semnalat repede pe facebook faptul că Dan Sociu se află deja la a 9-a carte şi am întrebat-o, indirect, în context retrospectiv, dacă fie a confirmat şi răsconfirmat deja, fie încă mai aşteaptă surprize de la el. Mi-a răspuns „dar ce voiai să zic, gata, de-acum poate merge la culcare?!” I-am urat lui Dan Sociu să fie în măsură să-i ofere şi în continuare surprize plăcute în poezie. Dar să o facă repede!
Au trecut deja 14 ani de „douămiism” (chiar dacă de la semnalarea fenomenului, de către Marin Mincu, au trecut doar vreo 10).

Consecvenţi cu propriile principii, în 2018 douămiiştii vor lăsa, conştient şi de bună voie, locul altora. Mai sunt patru ani în care cei care încă nu au dat Cartea mai au timp s-o dea!

Patru ani, Gabriela Gheorghişor, în care sper că vei găsi cartea care să te facă să declari: „culcă-te liniştit, ai dat deja opera”. Dacă n-o vei găsi, Generaţia 2000 a trăit degeaba!

(revista Zona literară, nr. 1-4, 2014)

 

Later Edit: Marius Ianuș își amintește altfel întâmplarea cu Nicolae Manolescu. Cititorii pot găsi punctul său de vedere în comentariile din subsolul acestei postări. De asemenea, un drept la replică va fi găzduit pe acest blog în cazul în care îmi va fi trimis.

“Niciodată nu am vorbit astfel cu un bătrân (…) Eu l-am întrebat atunci pe Nicolae Manolescu de ce se înconjoară de securiști. Nu ar fi mai bine să ne asculte pe noi?” (Marius Ianuș)

Anunțuri

15 răspunsuri to “Generaţia 2000, încă 4 ani!”

  1. Marius Ianuş Says:

    Draga Daniel,
    ce povestesti tu pe blog nu e adevarat.
    Eu l-am intrebat atunci pe Nicolae Manolescu de ce se inconjoara de securisti.
    Nu ar fi mai bine sa ne asculte pe noi? Sigur, din pacate, i-am spus asta pe un ton destul de violent, e adevarat.
    Asta a fost tot. Dar, daca vrei sa colportezi vorbe de doi bani lansate de oameni fara ocupatie….

  2. daniel Says:

    draga Marius,

    Nu e nevoie sa aud de la altii, pentru ca am auzit direct la fata locului: si cand ti-ai lansat cartea de debut la cenaclul lui Mircea Cartarescu si la care Mircea Cartarescu insusi ti-a remarcat sacoul (venisei imbracat elegant, spre deosebire de alte dati); si cand pe terasa Teatrului National (la Bookfest) am intrebat-o, de fata cu tine, pe Domnica Drumea cum de nu publica si ea un volum si ea mi-a raspuns ca nici nu se gandeste, e ceva prea indepartat de va fi sa fie (si a fost sa fie peste numai cateva luni!); si cand au venit Dan Silviu Boerescu si Ioan Es Pop la cenaclul tau, dar tu n-ai venit: ti-a povestit dupa aceea cineva cum a fost si ai scris in “Vatra” despre ce a spus Dan Silviu Boerescu legat de succesul in literatura (cel cu numarul de femei…). Si da, referirea ta din Vatra e corecta, asa a spus. E corect si ce am scris eu in articolul meu, asa ai spus.

    Asta a fost viata ta, de ce s-o renegi?! Dar si daca tii s-o renegi, trebuie sa ti-o recunosti mai intai!

  3. daniel Says:

    Pentru a nu nedreptati pe nimeni, redau mai jos din schimbul de mesaje de pe e-mail cu Marius Ianus, care isi aminteste altfel intamplarea cu Nicolae Manolescu:

    Marius Ianus:

    Joi, 22 Mai 2014, 11:15
    Draga Daniel,
    ai inteles gresit.
    Niciodata nu am vorbit astfel cu un batran,
    crede-ma.

    Daniel D. Marin:

    Joi, 22 Mai 2014, 14:00
    Nu exista decat o varianta: fie imi amintesc eu gresit, fie iti amintesti tu gresit. Eu inclin sa cred ca imi amintesc 100% corect.

    O fi inregistrat cineva acea lansare? Asa am putea afla cu exactitate. Daca am auzit eu gresit (o fi sunat aiurea in microfon?), desi m-as mira foarte tare (am vazut si reactia lui Manolescu, eram chiar in apropiere de el), te asigur ca intentia mea din articolas nu a fost de a deforma nimic, ci doar de a reda cum a fost.

  4. Marius Ianuş Says:

    Așadar, Alexandru Matei e cel mai în măsură să spună cine are dreptate. Era lansarea lui. I-am cerut asta printr-un email, care nu știu dacă mai e valabil, i-o cer și prin acest mesaj.

  5. Marius Ianuş Says:

    Nu știu dacă mai e valabilă adresa de email a lui Alexandru Matei, de fapt, asta am vrut să spun 🙂 Eram destul de pilit la acea lansare, dar sunt ferm convins că mi se atribuie vorbe pe care nu le-am spus.

  6. Marius Ianuş Says:

    Ți-am trimis emailul în care Alex Matei îmi dădea dreptate mie. Te rog să îți modifici articolul în consecință.

  7. daniel Says:

    draga Marius,

    N-am nimic impotriva sa postezi si aici cuvintele lui Alex Matei, daca vrei. N-am insa cum sa le introduc in articolul deja scris. El a fost scris pe baza amintirilor mele, ci nu ale lui Alex Matei (putea sa scrie, la randul lui, un articol, daca dorea). Inteleg ca Alex isi aminteste de context si de „incident”, dar nu isi mai aminteste cu exactitate cuvintele folosite. Eu mi le amintesc.

    Oricum, nu despre acele cuvinte este articolul meu (puteam alege alt exemplu, puteam chiar cita direct din reviste – am pomenit de acel moment pt. ca sintetiza mai direct si mai scurt ceva), ci despre o stare generala care chiar ca m-as mira sa vii si sa spui ca ar fi fost altfel! Daca mi-ai spune acum ca, din contra, nu mai puteai de bucurie ca optzecistii erau prin mai toate redactiile revistelor etc., atunci iti voi raspunde ca nu am de unde sa stiu: poate ca te bucurai in secret. Insa din reactiile tale publice reiesea altceva!

  8. Marius Ianuş Says:

    Sunt două inexactități în articolul tău: nu era lansarea ”Ursului” meu, ci a volumului ”Tractir” al lui Alexandru Matei. Nu l-am înjurat pe Nicolae Manolescu, deși am fost dur cu el. Îți repet: Alex Matei a confirmat, iar atunci când doi oameni spun că ești beat te duci să te culci.
    Îmi pare foarte rău că ai ajuns și tu între cei care, din lipsă de ocupație sau la ordin, îmi atribuie toate mizeriile posibile și imposibile. Chiar îți place alături de țuțării securiștilor pe care îi citezi și aduci ca martori mai sus?

  9. daniel Says:

    Marius,

    ok, pot sa ma duc sa ma culc, daca tii neaparat. is prins, oricum, cu alte chestii, iar la ordin nu scriu.

    cele bune,

  10. Marius Ianuş Says:

    Dragă Daniel,
    așa e când ai de-a face cu urechiști… Nici tu, nici fragilul Drăghici (un individ care nu știe nici măcar să citească, darămite să scrie), nu aveți habar de unde a pornit totul. Iată că vă spun eu: revista Vatra mi-a cerut un articol memorial despre Mușina. Le-am trimis unul în care spuneam că și în manuale și în societate a ocupat locul altuia. (Ce profesor de folclor a mai fost și el?) Apoi le-am spus să nu-l mai publice, ci doar să îi roage pe apropiați să pună niște sărindare la Biserică, ca să-l scoată din Iad.
    Am spus asta cu cele mai bune intenții posibile – salvarea acelui suflet.
    Dar de la Drăghici la ce să te aștepți? M-a transformat într-un profanator de morminte… Îmi pare rău că ai preluat bârfele aceluia fără ca măcar să te consulți înainte cu mine.
    Și îmi pare rău de biata literatură română care trebuie să înghită, din pricina securiștilor și a imbecililor, astfel de drăghici. Dar Drăghici e mic copil pe lângă Hăndrălicu-Mărari, o nulitate al cărui singur ”merit” literar, în ochii unora, e că umblă cu soția mea. De asta e publicat Hăndrălicu de mediocritatea Dan Lungu – pentru că acela știe ce părere am despre el și mai știe că publicându-l pe hăndrălău nu riscă să publice un autor mai bun decât el. Lucru greu de găsit.
    Dar mai duceți-vă, măi băieți, cu ”literatura” asta a voastră.
    Unii au vrut să distrugă literatura din drăcovenie, alții, poate – dintr-un fel de Credință, iar voi o să o distrugeți din prostie și lipsă de talent.
    Veți trage foarte repede ”foloasele” faptului că i-am lăsat pe securiști și pe papagali să tragă ițele literaturii române. (De fapt, le cam trageți deja – nu mai sunt cititori în librării…) Și atunci o să plângeți să vă mai dea Ianuș vreun text despre surogatul Mușină și să mai aveți vreo revistă sau vreo editură neocupată de hălăici, mălăici și drăghici, unde să-l publicați…

  11. daniel Says:

    Imi pare rau ca nu am citat in articol partea cu securistii. De voi mai aminti vreodata de acest incident, voi spune doar de partea cu securistii – nu ca mi s-ar parea mai “blanda” 😀

    Legat de cum isi amintesc Nicolae Manolescu, Marian Draghici si ceilalti, nu vreau si nici nu am cum sa le cenzurez amintirile cu tine. Pot doar sa admit ca de ex. eu nu am avut intalniri rele cu tine. Fiecare cu norocul lui! 🙂

  12. Marius Drăjan Says:

    Daniel, te rog să modifici așa-zisul tău citat. Sau, dacă nu vrei, poți să te consideri pe tine adrisantul lui. Textul tău face parte dintr-o campanie mizerabilă de denigrare și pedepsire a mea organizată de rămășițele securității bolșevice: http://yanush.wordpress.com/2014/07/12/ii-2-elementul-de-control/

  13. Marius Drăjan Says:

    Încep să mă enervez. I-a spus într-adevăr un scriitor lui Nicolae Manolescu cele puse de tine în gura mea. Dar nu am fost eu. Această înjurătură s-a auzit într-o ședință a U.S.R.. Era foarte multă acolo. Apoi înregistrarea acelei ședințe a apărut pe siteul meu – hyperliteratura. De aici confuzia ta. Te rog să modifici sau o să ai de-a face cu mine.

  14. daniel Says:

    salut, Marius!

    Nu am mai intrat pe blog. Vad ca mi-ai catalogat textul ca fiind dintr-o campanie. Nici linkul tau nu m-a edificat. Acesta e blogul meu, nu al vreunuia din personajele din romanul (?) tau. Daca ma confunzi cu vreunul dintre ele e confuzia ta.

    Legat de modificare, am trecut o nota la text, in care apare punctul tau de vedere (cum am facut, mai demult, si pe fb). Daca nu o consideri suficienta, imi poti trimite dreptul tau la replica si il trec separat intr-o postare.

  15. Marius Drăjan Says:

    Iată dreptul meu la replică: ”I-a spus într-adevăr un scriitor lui Nicolae Manolescu cele puse de tine în gura mea. Dar nu am fost eu. Această înjurătură s-a auzit într-o ședință a U.S.R.. Era foarte multă acolo. Apoi înregistrarea acelei ședințe a apărut pe siteul meu – hyperliteratura. De aici confuzia ta. Eu i-am reproșat doar că se înconjoară de securiști. Destul de virulent, ce-i drept. Azi i-aș reproșa și că a lucrat cu evreii pentru distrugerea lui Paul Goma, distrugere care a și avut loc. Dar și că își bate joc de Uniunea Scriitorilor, conducând-o prin corespondență, prin intermediul unor indivizi jalnici, care, în loc să se lupte pentru un sistem național de predare de scriere creativă în școli și licee, de pildă, își dau lor înșiși premii pe care nu le merită: Chifu și Vosganian. Dar nu aș face aceste reproșuri pe un ton injurios. Dumnezeu îi vede. Marius Ianuș”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: