un poem

Mi-au apărut câteva poeme în micuţa revistă (sper că şi-a păstrat formatul) Litere. Copiez aici unul dintre ele. Cine doreşte, poate citi întreaga revistă, în format pdf, la această adresă: http://www.bibliotheca.ro/reviste/litere/#

măscăriciul

stătea la o margine de drum
îmbrăcat în haine de măscărici
cu un megafon în mână şi de câte ori
trecea un om pe lângă el îi striga
numele de se auzea până în adâncul pământului
treceau oameni de prin toate părţile lumii
iar el parcă îi cunoştea pe toţi
căci nu doar că îi striga pe nume
dar mai şi povestea câteva întâmplări
năstruşnice din viaţa fiecăruia
şi ca un măscărici adevărat
îi maimuţărea apoi pe oamenii respectivi
de-i venea să intre în pământ
de ruşine aşa că oamenii au început
să-l ocolească nu mai treceau pe drumul acela
şi măscăriciul stătea singur de dimineaţa
până seara târziu cu megafonul în mână
dar nu mai striga nimic se usca de singurătate
se învinovăţea pentru firea lui ciudată
care nu-i dădea pace
se ruga să mai treacă
măcar un singur om şi se jura în sufletul lui
că n-o să-l batjocorească deloc
ba chiar o să-i fie cel mai bun amic
şi de parcă i-ar fi fost auzită rugăciunea
apăru în faţa lui un om obişnuit
îmbrăcat obişnuit şi măscăriciul
fără să stea pe gânduri îşi duse din îndelungata
lui obişnuinţă megafonul la gură
şi începu să îşi facă numărul.

(din revista Litere, nr. 1-2, ianuarie-februarie 2014)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: