poemele mele de la Gaudeamus – 2013

Cărţile au rămas la Bucureşti, dar am apucat să transcriu:

din Metode (Vlad Drăgoi, Casa de editură Max Blecher, 2013)

werner herzog

vlad oamenii nu sunt răi vlad:
o leapşă primită de mai sus
de la şoferul fordului inert
lîngă care foarte fericit te-ai pus
nu trebuie să te expună imediat
căutătorilor

pînă la următorul ascunziş respiră uşor
mergi cu mâinile
cruce la piept
în dulce dans rusesc
şi nu întoarce capul brusc
atunci cînd sub cizmuliţe
pîrîie zăpada

sunt doi băieţi încotoşmănaţi
care în miez de noapte trag o sanie lungă
de lemn greu
sperînd la un deal bine bătătorit –
nu neapărat iluminat / vecin cu zona sigură –
doar bătătorit

şi imaginează-ţi că ai fi bătăuşul oraşului, te întâlneşti
cu cei doi, ştii că pe deal nu e
deloc cum trebuie, ei te întreabă dacă e, tu ce le spui,
trebuie
să le spui ceva, ai grijă
ce le spui
spune-le.

din O formă de adăpost primară (Bogdan Coşa, Cartea românească, 2013)

un băieţel aflat la capătul puterilor

imaginează-ţi că eşti un băieţel
pe scara de incendiu
aflat la capătul puterilor

un pumn în uşa de carton
îţi luminează faţa
ce vezi înainte
sunt trepte pe care
lichidul
se scurge

în care se reflectă focul
pereţi din jur devin imagini
n-ai putea zice
cît timp a trecut?
obrazul 2 e îngheţat
urechea 2
aude sunetul gheţii
cum crapă

din Megasutra (Leonard Ancuţa, Paralela 45, 2013)

coquita

așa să fie: în cocaina împrăștiată pe tăblia neagră a mesei
de sticlă să scriu cu degetul toate cuvintele
pe care nu le-am spus vreodată cu toate că aș fi vrut
să mă privesc în acele cuvinte desenate în praf
să mă recunosc în ele și să spun eu sunt acesta
eu sunt cel care a inventat sexul sexul
cu propriile amintiri eu sunt cel căruia i se umezesc gingiile
cînd se gîndește să facă dragoste cu părul tău să fac dragoste
cu lacrimile tale cu tristețea ta să fac dragoste cu tine
ca pentru ultima oară așa cum aș face dragoste cu cadavrul tău
cu urna cu cenușa ta
să-ți spun tot ce poate concentra dorința pînă la cel mai intim
nivel să îmi injectez sîngele tău în vena peniană și să alerg
prin mintea mea prin plăcerile nesfîrșite din mintea mea
gol ca un sălbatic să-ți umezesc labiile cu ochii și
să ne aruncăm de pe stînci ca două animale preistorice
ultimele din specia lor
să fim niagara și victoria care să prăbușesc în același lac
să strecurăm prin ochii noștri atlanticul și pacificul
și să ne trimitem pești exotici
în loc de scrisori
să-ți scriu că ai clitorisul ca un ursuleț din jeleu și inima ta
e o broască rîioasă încurcată în mătase
să-ți spun că întotdeauna aștept după dragoste ca gelatina
de pe membrul meu să crească pînă-mi acopere ochii
și mă pierd într-o ceață binefăcătoare ca un credincios
într-o rugă ca un muritor în cea mai adîncă ignoranță
cînd te-ai ridicat din pat și-ai plecat mi-ai epilat inima
de parcă ai fi defrișat pădurea primordială
am simțit o fosă marină cum îmi adîncea pieptul și-atunci am ars
cîteva volume de Blake, Whitman, Bukowski și Neruda
le-am prizat cenușa dat tot n-am reușit să mă umplu
cu arătătorul scriu în cocaina de pe tăblia neagră de sticlă
de parcă aș scrie în zăpadă cu tălpile goale
tot ce n-au scris vreodată aceia care au fost în luptă
și-au primit un glonte în inimă dar au simțit măcar pentru o clipă
ce înseamnă să iubești să faci abuz de iubire ca de alcool
cocaină și testicule crude
ce înseamnă să-ți deschizi o venă și să lași să curgă din tine
cheaguri de cuvinte pe care nimeni nu le va înțelege
ce înseamnă să îți arzi mîna cu fierul înroșit ce înseamnă
să-ți coasă cineva arcadele ce înseamnă să-ți oblojească
cineva rănile ce înseamnă să tușești cu sînge dimineața
să faci cu sînge seara să îți tremure mîinile de abia poți
aprinde țigara
toate aceste semne toate aceste urme toate aceste dovezi
ale faptului că n-am fost niciodată singuri și am
trăit și am fost îndrăgostiți
toate acestea peste mintea noastră ca o pereche de chiloți sexi
care acoperă adevărul
să le scriu cu vîrful degetului în praful alb aducător de moarte
cu vise interminabile în speranța că mă vor ţine la nesfîrşit
şi nu va fi nevoie să mă trezesc la un moment dat
pe un pat de spital cu o inimă nouă în piept cu un nou ficat
cu o piele nouă cu un creier proaspăt alb şi apretat
ca un cearşaf abia adus de pe sîrmă pe care cineva proiectează
întotdeauna acelaşi film din nou şi din nou zi după zi
şi nimic nu rămîne pe cearşaf nimic niciodată nici măcar
o pată de sînge ca atunci cînd nu mai ai răbdare şi te iubeşti
în acea perioadă a lunii cînd cerul arată ca o eclipsă totală
ca să nu uiţi vreodată să nu uiţi să nu uiţi cum scriam cu degetele
murdare de toate secreţiile trupului tău în praful alb
al amintirilor mele şi mintea mea o lua razna iar visele mele
explodau ca nişte boilere supraîncălzite şi ochii mei explodau
şi praful totul exploda şi tot albul din lume se aşeza peste amintiri
ca un cearşaf alb peste o cutie neagră de lemn

din Schimbarea la faţă (Florentin Sorescu, Brumar, 2013)

Coconul
(dialog 7)

Lasă tu tristețile lasă tu tristețile așa îmi spunea mie
mama văzându‑mă dus pe gânduri ca de fiecare dată
Uite afară soarele râde cu toată gura întreg cartierul e
numai un zumzet de copii iar tu stai aici singur cuc tu și
gândurile tale ca niște viermișori de mătase îmi plăcea tare
mult imaginea asta cu viermișorii de mătase mama îmi
povestea adesea cum își țes o căsuță ca o gogoșă în care
se instalează comod Asta faci și tu îți construiești un cocon
de mătase în care încapi doar tu și lumea aia a ta ea mama
nu știa ce plăcut e să ai coconul tău moale și catifelat cât
e ziulica de lungă stai acolo fără să te deranjeze nimeni
și‑ți imaginezi tot felul de lucruri Poate odată chiar ai să te
transformi într‑un fluture conchidea ea în cele din urmă
Tot ce se poate îi spuneam ceva ceva simțeam eu că se
întâmplă nu se poate ca lucrurile să rămână tot timpul la fel

din 3 ml de Konfidor (Ion Buzu, debut, CDPL, 2013)

Intr‑o noapte cînd mă simțeam stupid

Mitiușa mi‑a spus că
s‑a încuiat în cameră
și va rămîne așa, cu ochii pioneze în ecran,
uitindu‑se la emisiunea Pusti govoreat toată viața,
nici vorbă să mai lucreze la moară
sau să strîngă rufele de pe sîrmă cînd plouă,
nici măcar nu va ieși să dea datele de la contorul pentru lumină.
Dar eu nu aveam nici o emisiune și mîine trebuia să fiu afară din nou,
trezit la 8, lucru și apoi bibliotecă,
nici măcar o bere pe gratis,
aveam nevoie de una, să scap de prosteală,
dar nu găseam nicăieri.
Am început să umblu buimac prin cameră
gesticulînd cu mîinile de parcă aș alunga muște,
mă apucase panica.
Am coborît în beci și am pus cîteva căpșune intr‑o cană,
am adăugat zahăr și le‑am bătut bine cu lingura,
am găsit o sticlă cu țuică,
altceva nu era
așa că am turnat din sticlă în conținutul de căpșune
și am băut,
dar nu am putut să termin amestecul,
mi s‑a făcut greață și l‑am aruncat.
Mă simțeam pierdut.
M‑am întins în pat încercînd să adorm,
dar gîndul că mîine mă voi trezi în același loc
– mînat ca o vită –
era prea mult,
de parcă se aruncau sticle în capul meu
și eu nu aveam unde mă feri.

din nu mă doare nimic doar lipsesc (Marius Lăzărescu, debut, Karth, 2013)

Iliada. Cântul I: Ilie şi zarea lui

Ilie a răsărit azi la 05:23 din magnolii între
tomberoane si punctul termic. A mângâiat câinele
muntenesc peticit, a trecut mâna rară prin păr, a
potrivit înţelept şapca bătrână si s-a pus temeinic
pe drum. Cu tot cu cârje are aproape două
picioare, se opreşte mereu să respire pe gură,
trimite privirea în zarea care nu-l mai aşteaptă.

Spre amiază ajunge la cap de cursă pe terasă,
oftează, salută, cade pe scaun, culcă lemnele.
Nu cere, în schimb mulţumeste scurt, bea şi
mănâncă demn tot ce i se donează, fundaţie
ambulantă cu sediul într-un postav all seasons. În
Dobrogea lui a învăţat turceşte, tătăreşte,
pescăreşte, acum funcţionează cu fise si-ţi
vorbeşte cum poate despre astm, reumatism,
angină, valuri de larg.

Nu are purici, nici lăcuste, nu muşcă şi nu aruncă
pahare, nu soarbe pe şest din halba vecină, nu
suflă nasul pe mozaic sau în flori. Uneori
se-ntunecă din te miri ce, îl îneacă vidul, se face
mic cu ochii în sfertul de zare din plopi, dar
toată lumea stie în ce buzunar ţine spray-ul
din care inspiră fix o lacrimă de magnolie.
Asa e Ilie, curat peste tot.

din imnul cioZvârtei (Raluca Blezniuc, debut, Vinea, 2013)

oamenii din sâmburi

oamenii se nasc din sâmburi
au răsuflarea gri
atingeri de ţărm în mânecile de la pijamale
şi nuferi, cârpiţi de martie
în loc de ochi

oamenii din sâmburi cred că
firele de iarbă vin din petersburg
de obicei când
durerea nu creşte

ei vorbesc ca şi cum astăzi e ascuns
în depozite de fasole

unul zice: fugiţi fugiţi vine liza
ceilalţi în cor: are să vă zdrobească toate bibelourile
în formă de căprioară

voi nu stiţi dar liza se va cocoţa pe candelabru
rânjind
va aştepta cu rîndul
pe
cineva care să primească
lumina

din Elefantul din patul meu (Ofelia Prodan, eLiteratura, 2013)

musca

seara pe dulăpior, o veioză
în cana mea cu ceai, o muscă
pe vitrina şifonierului, o altă muscă

îmi întind trupul obosit pe pat
printre perne şi privesc aşa
pe jumătate adormită un film

întâmplător, musca

da, aşa se cheamă filmul, musca
şi-ntr-o pauză publicitară văd
pe tavan printr-o lentilă cu zoom
două muşte

şi stăteau aşa una peste cealaltă

din Ruleta cu nebun (Ofelia Prodan, eLiteratura, 2013)

micuţa japoneză

vasile pleacă într-o călătorie de afaceri la Londra.
în avion studiază concentrat dicţionarul.
vasile stă cu fesele încordate pe scaunul de
lângă fereastră. citeşte fără să arunce o privire
pe fereastră. vasile nu e curios deloc. vasile e de fapt
foarte nervos. aude o voce încântătoare de fată.
vasile crede că este stewardesa. dar vasile e prea
ocupat. nu răspunde. aude apoi cum cineva
ciocăneşte de afară chiar în fereastra lui.
şi din nou vocea aceea încântătoare.
vasile consideră că situaţia e suspectă.
ridică nasul din dicţionar. nu vede nicio stewardesă.
se uită pe fereastră. vasile holbează ochii.
lângă fereastra lui zboară o japoneză micuţă
goală puşcă şi atât de frumoasă
încât vasile scapă pe jos dicţionarul.
vasile o priveşte pe micuţa japoneză neclintit.
vasile are în tot acest timp fantezii erotice rafinate.
avionul pierde din altitudine. motoarele se opresc
brusc. echipajul şi pasagerii sunt îngroziţi.
vasile e foarte calm. ştie că va fi salvat de
micuţa japoneză. avionul se prăbuşeşte.
vasile deschide ochii. deasupra lui, micuţa japoneză
îl priveşte cu ochii ei oblici negri, îi mângâie
fruntea şi îi explică lui vasile într-o engleză
amuzantă că de acum înainte vasile va fi liderul
unei organizaţii secrete teroriste şi că vasile
are misiunea de a distruge pământul.
vasile refuză. micuţa japoneză plânge.
vasile e un monstru.

şi din cărţi apărute în 2012, dar în posesia cărora eu am intrat abia la Gaudeamus – 2013:

din La pierderea speranţei (Nicolae Prelipceanu, CDPL, 2012)

o noapte ploioasă în bucureştiul veacului douăzeci şi unu

şi cum veneam eu aşa noaptea prin ploaia de noiembrie
pe geamul unei case mici l-am văzut pe george bacovia
şi clavirista cântându-i
cu un sân mai lăsat
el prăbuţit într-un fotoliu de altădată
care supravieţuise în mod miraculos veacurilor
căci veacuri trecuseră de la prima lui poză acolo
nu aveam nimic mai bun de făcut decât să intru pe uşă
fraudulos fireşte mai întrebaţi
să-l dau la o parte şi să mă prăbuşesc eu în fotoliul acela

numai că atunci când m-am aşezat
praful s-a ales de toate
şi de casă şi de fereastră şi de claviristă
şi mai ales de bacovia

stăteam pe o bancă putredă şi simţeam asta
pe propria-mi piele
şi nici baudelaire
nici poe
nici rollinat
nu mai mişcau
cu toate că eu îi vedeam prin perdeaua ploii foarte bine
încă avansând şovăielnic departe în faţa mea
şi începusem să nici nu mai cred că-i voi ajunge vreodată
nu cu opera
nu
vai de mine
cu pasul vreau să vă spun

din Păpădia electrică (Şerban Axinte, CDPL, 2012)

la sibiu am adormit pe un scaun, intr‑un hol celebru,
m‑am trezit în basarabia,
chiar în clipa în care încercam să ridic de jos
niște bancnote urâte ;

am văzut de două ori gara,
prima oară eram foarte grăbit,
a doua oară, foarte beat,
așa că am luat o decizie,
o măsură urgentă,
încă o vodcă rusească pentru stimularea memoriei.

am încercat preț de câteva minute să‑mi amintesc
cum arăta soția lui radu vancu,
venită special să vadă
cât de deștepți şi frumoşi sunt ieşenii.

cinci ore de mers cu trenul, cu tot cu schimbatul roţilor,
am jucat X şi 0 pe tavanul cuşetei,
am recitit, o dată la fiecare sfert de oră, email-ul de la ovidiu nimigean
pe care magda mi-l listase cu acea dragoste a soţiei
ce-i pregăteşte soţului tot ce e mai bun pentru drum :

Cherule,

Din câte ştiu, din câte am observat şi am constatat pe propriu-mi ficat, alcoolul
are efecte din cele mai diverse, în funcţie de metabolismul celui ce-l consumă,
de starea de moment. E o chimie destul de misterioasă. Pe unii îi înveseleşte,
pe alţii îi posomorăşte, alţii par neatinşi (vezi Iordache ce-şi păstra
starea indiferent de numărul paharelor). Pe dragoş, de pildă, sau pe bogdan,
alcoolul îi euforizează, le dă energie, îi bagă în priză. Lui radu vancu îi dă o
bună dispoziţie uluitoare, îi împrospătează memoria. Pe mine, dacă mai ţii
bine minte, mă făcea mai bun, mai frumos, mai vorbăreţ şi mai cântăreţ.
Precum şi mai cirotic. Nu-i o regulă. Tu ai o reacţie depresivă, dar în zilele
astea se leagă şi de oboseala drumului şi de iritările de la bucureşti. Cred că e
o bună decizie să treci la abstinenţă.
Cu drag, O.

ce mă fac acum, ce să mă mai fac,
s-a terminat iar scrisoarea,
nu am ajuns acasă, închid ochii şi-mi apare instant alex ştefănescu ;
comedia actelor mai mult sau mai puţin ratate,
asfixia mecanică evitată în ultimul moment
graţie unui şut în cur de la însoţitorul de drum.

în gara nicolina constat că nu am decât lei moldoveneşti,
încerc să-l conving pe taximetrist să accepte, în locul celor 7 roni,
bomboane bucuria.

din Dispars (Vlad Moldovan, Cartea românească, 2012)

Lady

Mã-ntorc pe o parte şi
vãd câinele în iarbã
se odihneşte
şi în respiraţie limba subţire printre colţi.
Cãţeaua asta traumatizatã
cine ce i-a cauzat –
pe vreun şantier bãieţii –
o articulau cu beţele.
Noi aşa am primit-o
deja temãtoare
deja supusã
deja schizo în ogradã.

Şi când se pune Rareş sã batã
nucile cu prãjina
cãţeaua se dã la margine
ca şi cum ar lua-o spre casã
cumva vinovatã
cumva cu botul în pãmânt şi cu
ochii pe ocolite

Se aude muzicã
sau se coboarã
din cer –
alunecã pe cornişã
vântul zburãtãcit.
Am cana de ceai în mânã
şi mã-ntorc şi dau de ea
la câţiva metri în iarbã
şi dintr-o datã mi se face o poftã
sã îi tai limba
care e rozã şi subţire
ca o foiţã de somon
ca o fâşie din ţipar.
O asemenea poftã pe care
nu aş putea-o împãrtãşi
cu nimeni niciodatã.

Pentru asta am vârtute
Pentru asta am gâtleju strâmt
Am stomacu aspru
Am gâtleju strâmt
Am stomacu aspru.

din Lovitura de cap (Alex Văsieş, CDPL, 2012)

Trebuie să fie un grilaj înapoia casei ca să-ţi dai seama
ce-i cu locul ăsta
îmi pot strecura pumnul prin el, odată am apucat de dincolo
un pui galben şi ud am încercat să-l trec în partea mea.
Pînă mi s-a înroşit pielea iaca şi soarele complet

Înapoia casei vreau să-ţi arăt chestiile înflorite
un balansoar care sună prins de rugină
Acolo mă tăvălesc
unde mi-am tot lipit spatele e pată mare şi întunecată
cu o bucată de tablă ce reflectă – o ascund.

stau şi mănînc pizza, uneori găuresc felia şi privesc
ce-i de privit
Nu mă gîndesc la salariu, la puţina resursă
nu m-aş mai gîndi cu pizza lîngă mine
cu urmele de femeie la doar un braţ distanţă

Aici, cînd am crezut prima dată că e viziune
am apucat-o de eşarfa albastră şi am strîns
n-a fost ca şi cum aş fi strins-o de gît
pentru că nu ne atingeam
atunci am simţit dragostea cel mai mult doar că am tăcut

aş sta toată ziua şi aş lăsa furnicile să se desfăşoare
în părul de pe picioare. cînd mă ridic, soarele
ca o minge de bowling pe un plan înclinat.
Mi-ar putea arăta că nu doar lumea asta are hoteluri de lux
dacă aş mai sta

Deseori îmi vine să iau cheile
şi să trec prin oţel cu farurile aprinse
cu venele-n relief –
dar înseamnă misiune şi
nu cred în aşa ceva.

odată i-am spus că aici e o plajă
noaptea mai ales se aude frumos aşa că să rămînă
Am adus un lighean şi am rugat-o să-l umple
apoi m-am spălat pe picioare
înainte de fapt

din roşu pentru pietoni (Ciprian Măceşaru, Charmides, 2012)

***
eram gata,
m-am dus să mor de ficat,
dar în salon 4 bolnavi
mult mai bătrâni decât mine
vorbeau despre
„cât de bine arată şi-acum sophia loren”.
cumva asta mi-a fost de ajuns,
m-a pus pe picioare,
„numai să vrei”, îmi spusesei
în ultima noapte.
m-am ridicat, aproape ca lazăr,
şi am ieşit din spital.
pe stradă treceau picioarele
sophiei loren, apoi sânii ei,
gâtul, ceva mai târziu ochii,
ca nişte bucăţi dintr-un adevăr
mult mai simplu decât tot ce-mi
închipuisem până atunci
despre viaţă.
nu mai eram poetul-vodcă,
nu mai eram poetul-moarte,
de-acum eram poetul-sophia loren.
am fugit până la tine
mai repede decât orice tramvai,
autobuz sau metrou,
te-am găsit aruncând
pieile pe care le lăsasem în urmă,
pieile mele vechi, de poet-drac.
mi-ai zâmbit şi ai plâns,
te-ai adâncit în braţele mele
şi a fost bine, şi a fost prima oară.

din Cacao (Yigru Zeltil, Tracus Arte, 2012)

(chill out)

la 21 dau mâncare la pisici
până acum câteva săptămâni
prindeam apusul de soare
dar acum trebuie să umblu cu lanterna
puturoşii nu vor să aprindă felinarele
astfel încât am avut ocazia să mă întâlnesc
cu un arici
care ieşea şi el la aer

Aş mai fi ales cel mai probabil poeme din „The înd”, „Vino cu mine ştiu exact unde mergem”, „American Experience”, „Autoimun”, (le-am cumpărat la Bucureşti, dar n-am mai apucat să transcriu nici un poem înainte să plec), „Cobalt” (n-am găsit-o), „Spre Sud, la Lăceni” (am citit 2 poeme din ea la lansare, dar apoi nu am mai apucat să o cumpăr). A, şi „Albdinalb” şi „Cantece vis”.

Later edit: în drum spre aeroport am auzit că ar fi publicat şi Ştefan Manasia şi Dan Coman cărţi în 2013, dar n-am apucat nici să le văd şi nici măcar să mă edific asupra autenticităţii zvonului…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: