pdw 37

Poem de Ioana Ieronim
(din volumul Când strugurii se prefac în vin, Ed. Cartea românească, 2013)

 


Cuvinte

 
aceste cuvinte au fost încălzite între palme
aceste cuvinte au stat sub obrazul meu în somn
aceste cuvinte s-au rostogolit din căruţa cu coviltir,
au rătăcit nomade
şi pretind că nu s-au clintit din loc

au ţinut aceste cuvinte, ca o ţărancă, la piept
atunci când le-a fost foame le-am hrănit din mers
aceste cuvinte mi s-au înfăşurat printre glezne
când trebuia să fiu liberă,
s-au ridicat de patimă ca armăsarul oprit din galop

aceste cuvinte s-au auzit sub tavanele aurite ale puterii
mi-au fluturat în plete cu flori de câmp
au bocit peste ziduri şi vieţi năruite
au împletit cununi pentru gloria fraţilor de arme
au întins curse odată, au prins vânatul, au ucis

aceste cuvinte mi-au căzut în poală râzând înfricoşate
au avut şapte ani slabi şi iar şapte
au atins otrava iubirii şi morţii cu limba neştiutoare

ele sunt o rugăciune sunt o ruşine
se agaţă ca iedera, mănâncă din zid
nu deschid ochii când le spui
nu închid ochii când trebuie
nu îşi aduc aminte la comandă

azi eu sunt aceste cuvinte pentru tine
azi tu eşti aceste cuvinte pentru mine:
cuvinte mai umile decât scoicile goale
înainte să se spulbere în nisip

cuvintele – tot ce e mai bun
tot ce e mai rău
sămânţa neamului nostru durabil

ca agrafa din peplum s-au desfăcut de la mine
cuvintele
pe care ţi le trimit

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: