pdw 35

Poem de Rita Chirian
(din volumul Asperger, Cartea românească, 2012)

 

nu-mi amintesc nimic

 

dupã ce moare un apropiat aştept
sã mi se arate în vis

surorii mele i se aratã mereu
ea are simţurile vii
şi maicã-mii i se aratã

eu nu visez decât mulţimi de oameni
stoluri de pãsãri – şi marea

pesemne c-odatã
în altã viaţã
am experimentat un banal naufragiu

dar eu cred cã mint
amândouã

oameni pe care nu-i cunosc
numai o translaţie a vieţii diurne
morţii mei nu se întorc niciodatã

când eram copil am visat-o pe fecioarã:
cu aparenţa lui buddha
levita ca un balon colorat în
faţa geamului de la bucãtãrie
începusem sã merg la întâlnirile
unei biserici neoprotestante
cântece cu
rime facile

era ca şi cum aş fi fost inspiratã

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: