pdw 34

Poem de Mădălina Nica

(de pe pagina ei de fb)

Am vrut să văd cum e.

Am coborât în mijlocul lor,
la-nceput înfăşată în teamă şi
teama o acopeream c-o reţea
de broboane. Apoi m-am umplut
de curaj, aşa cum te umple gura unui dispozitiv
cu o căldură ce nu simţi când te arde
– crezi doar că te-usucă, dar
pielea nici nu o mai ai.

Aici şi curajul: deja umbli expus,
cobori, avansezi, tot cobori, în mijlocul lor.

Printre ei am crezut că doresc
să-i distrug cu mâinile goale şi
privirea de laser – când crezi suficient, privirea
devine de laser, când crezi suficient, devii
un dispozitiv –, să rămân numai eu,
să se bucure mâinile goale şi privirea de laser,
să se bucure de lipsa oricărei suflări.

Aşa, ca la-nceput de lume,
ca după sfârşitul ei, când totul depinde
de curajul acela de-a imagina că există
numai reţeaua de dispozitive şi un singur buton
prin care se vede totul, ca printr-o lentilă
– totul s-ar vedea, dacă ar fi cineva
să se uite.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: