Sentinţa

        un poem de Adrian Alui Gheorghe

Nimic mai trist ca o duminică în care toţi
prietenii au plecat din oraş
străzile au devenit străine şi lungi
cărţile au nostalgii primare îşi scutură
literele ca pe nişte cenuşi inutile

dacă aş avea bicicletă m-aş apuca
s-o repar, aşa, să-mi pară
că mi-a mai rămas un drum de făcut

sau să formez numere de telefon
la întâmplare să aud voci morocănoase
aţi greşit

şi eu să nu ştiu de ce
să fie acesta prilej de reflecţie
pentru toată seara
şi pentru toată noaptea

şi mâine chiar să cred că se va da sentinţa
sec
fără să o aflu vreodată

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: