Literatura postcomunistă faţă cu interbelicul

Steaua, nr. 12 (770), decembrie 2012

Tot mai multe voci critice recente au început sã asimileze efervescenţa literaturii române din ultimii ani cu creativitatea ieşitã din comun a interbelicului. Revista „Steaua” propune o meditaţie adâncitã asupra fenomenului: sunt comparabile deceniile postcomuniste – din unghiul contextului istoric, al libertãţii de expresie, al relaţiei literaturii cu celelalte domenii şi, de ce nu, al valorii textelor – cu „perioada de aur” a literaturii române? (Alex Goldiş)

Daniel D. Marin: Din ultimii aproape mulţi ani, aş spune, pentru cã deja s-a mai domolit ritmul în cazul poeziei (ne-am întors cumva în anii 98-99 din punct de vedere al numãrului (mic) de debuturi valoroase, cu diferenţa cã de astã datã nu mai stã sã aparã nici o nouã generaţie la orizont; ciudat însã cã unii autori douãmiişti au scos cãrţi excepţionale (în ultimii doi-trei ani şi inclusiv zilele acestea) pe care nu le-a observat nimeni, deşi tocmai aceste cãrţi constituie, de fapt, “testul”), iar proza, într-adevãr, cu o întârziere, începe sã-şi arate la adevãrata lor faţã tinerii scriitori de cursã lungã, dacã îi mai putem numi tineri scriitori pe Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici şi ceilalţi. Dacã am asemãna criza economicã de acum cu aceea apãrutã în anii interbelici, iar scurtele, dar violentele rãzboaie mondiale cu lungul rãzboi rece şi un altul cald care-ar sta sã vinã, am putea fixa şi contextul istoric, dar sã nu fim chiar atât de exacţi!… Nu voi puncta decât o deosebire şi o asemãnare. Dacã literatura interbelicã era într-o perioadã de efervescenţã în care se cultivau diverse stiluri intelectualiza(n)te, un limbaj cât mai ermetic pentru omul de rând, în care personajele erau privite mai mult din perspectivã socialã, în literatura de azi se încearcã în mod insistent abordarea unui limbaj cât mai accesibil maselor largi, uneori de o crasã banalitate, personajele fiind privite mai mult din punct de vedere psihologic (rareori adânc-psihologic), deşi nu lipsesc abordãrile psiho-sociologice. Dar şi din literatura interbelicã mã conving, azi, romanele psihologice, chiar dacã nu ele au fãcut regula în vremea lor. Şi literatura de dupã 2000 s-a deschis cu o micã isterie socialã (2000-2003), care a pierdut în elan, dar a câştigat în profunzime şi putere de investigare (2003; 2006-2009), pentru ca apoi sã piardã iar, pe toate fronturile. Locul efervescenţei creatoare a fost luat parţial de o apatie pãguboasã (în care autori slabi îşi citesc textele slabe peste tot în public, în timp ce cãrţile bune nu se cumpãrã), dar existã excepţii notabile. Marii scriitori din perioada interbelicã îşi doreau ca literatura românã sã fie una dintre cele mai bune din Europa, fãcând serioase eforturi în acest sens, dar şi acum scriitorii doresc acest lucru, numai cã, din diverse motive obscure care, fireşte, îmi scapã, nici mãcar pânã azi nu s-a reuşit.

Revista Steaua, anul LXII, nr.12 (770), decembrie 2012

PS: în revistă găsiţi şi răspunsuri (mai ) Irina Petraş, Doris Mironescu, Adriana Stan, Iulian Boldea, Adrian Jicu, Laurenţiu Malomfălean şi Dan-Liviu Boeriu.

Şi dacă tot deschideţi revista, vă recomand neapărat Arca literară 2012, unde îi veţi găsi pe Lian Yang, Lily Michaelides, Nshan Abasyan, Vasile Baghiu, Filip Van Zandycke, Kinga Kali, Vica Cembarteva, Igor Sid, Claudio Pozzani, Grigori Arosev traduşi în română de Dimitrie Lãmparu, Lavinia Rogojinã, Péter Demény, Oleg Panfil şi Adrian Popescu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: