pdw 28

Acadele

           de Adina Dabija

În fiecare seară eu şi prietenii mei
ieşim cu dumnezeiaşii noştri de zgardă la plimbare.
Întâi dumnezeiaşii fac pipi,
aleargă să se dezmorţească,
apoi ne cer bani de îngeraşi şi de ceruleţ.
Noi nu avem bani de astfel de lucruri,
de-aia îi ţinem pe pământ, la casa omului,
în cutiuţe, pe marginea patului.
Ca să nu ne mai sâcâie cu rugăminţile lor
le cumpărăm acadele.
Ei fumează o ţigară pe furiş, o fac poştă.
Noi mai pişcăm o tipă de fund,
ei se fac că nu văd.
Ce-am mai râs de dumnezeiaşul lui Gogu odată.
Gogu suferea că-l părăsise o tipă
şi dumnezeiaşul lui se îngrăşase,
toată ziua Gogu-l îndopa cu dulciuri,
îi făcea toate poftele.
La întoarcere dumnezeiaşii fac băiţă şi intră la cutiuţă.
La început se zbat, ne muşcă de mâini.
Noi punem spirt. Ne ustură.
Buuun. Semn de exorcismişor.
Noaptea participăm la verde.
Io-te nebunii ăştia! –
– ţipă dumnezeiaşii noştri din cutiuţe

şi, somnoroşi, se întorc pe partea cealaltă.

(din Poezia-păpuşă, editura Cartea Românească, 1997)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: