un corb

un corb se aşeză pe trupul ei.
îl urmăream. cu cât se apropia de ea
penele îi creşteau
peste măsură şi aplecat peste trupul ei părea
că o strânge încet cu aripile negre

corbul o strângea. era o îmbrăţişare lentă
nesfârşită însă mă intriga trupul ei inert. rochia
roşie îi alunecă de pe sâni. avea pielea albă
aproape transparentă. îi vedeam venele
încordate. îi simţeam respiraţia
în pieptul meu. aripile corbului pe mine
mă îmbrăţişau acum. priveam luna înălţându-se
printre copaci şi trupul ei gol
am alunecat cu teamă înlăuntrul ei
şi i-am putut privi inima.

bătea imperceptibil
neregulat. am strâns-o într-un pumn
şi am fugit. am deschis pumnul
şi inima s-a ridicat încet plutind
luminându-mă. atunci corbul
îmi acoperi repede ochii cu aripile lui grele.

(din volumul meu L-am luat deoparte şi i-am spus, Ed. Brumar, 2009)

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: