despre scriitori

cu întârziere, desigur. dar m-am căutat pe google (fac asta din când în când, am mai recunoscut aici) şi am dat peste nişte răspunsuri pe care mi le-a cerut Adriana Teodorescu la un moment dat. le regăsesc acum în ancheta ei din Contemporanul, numărul din august.

Îmblânzirea diferenţei. Stereotipizarea socială a scriitorului

o anchetă de Adriana Teodorescu

Care au fost primele stereotipuri cu care v-ati confruntat, in calitate de scriitor?

1. Eu nefiind scriitor (decat intr-o acceptiune mult prea ingaduitoare) am scris totusi cateva poeme si, in aceasta calitate deci, primul stereotip pe care l-am intalnit a fost „trebuie sa mai scrii”. Desi am acum 3 carti publicate (mult pentru un tip care nu scrie), si dupa ultima dintre ele tot cu aceasta asteptare am fost intampinat de cei care sunt sau se considera scriitori. Pentru ei sunt un tanar scriitor. Iar ca tanar scriitor trebuie, ai ghicit, sa scrii! Si ca matur scriitor, si ca mai batran scriitor am observat ca asteptarea e, in general, aceeasi. Sa-nteleg ca o data ce ai publicat prima carte ai intrat „din oficiu” intr-o confrerie a celor ce scriu? Si ca nu mai poti iesi de acolo?… Acesta e primul stereotip, si e legat de ceea ce se asteapta de la… scriitori. Al doilea e legat de noile roluri pe care tind sa si le asume aproape instantaneu si complet tinerii (si maturii, si batranii) scriitori: de a citi in public (bun, deci devin si cititori), de a purta cat mai spectaculos (sau, dupa caz, cat mai caraghios) haina „de scriitor”, sau chiar trena, de a nu face in nici un caz un secret din faptul divers ca „scriu bine”. Si, desigur, de a se contrazice mereu „argumentat” intre ei (acum devenind si critici literari, ba chiar mari istorici). Apoi alte „extensii”, scriitorii survoland mai ceva ca F 22 Raptor cerul patriei sau macar oraselului lor, ca: scriitori de ziar, scriitori de revista (poate si mondena, in functie de posibilitati), scriitori de vorbit la targuri de carte despre scriitori (sau la alte lansari), scriitori de dat cu parerea (cum fac eu acum), scriitori-impresari de proprie imagine de scriitor, scriitori de propagare de barfe literare (cum altfel?), scriitori de restaurant de scriitori, scriitori de pahar de scriitori. Cu ce fel de stereotip pretind, asadar, ca m-am confruntat si ca ma confrunt? Cu o contaminare pas cu pas a ceva ce mie mi se pare foarte intim si (in cazul meu) accidental – faptul de a scrie.

Care considerati a fi cele mai frecvente stereotipuri legate de scriitor?

2. Primele sunt si cele mai frecvente, pentru ca n-ai cum sa nu te lovesti de ele de la inceput si apoi incontinuu (ca sa ma feresc sa spun „pana la sfarsit”). Fac precizarea ca nu-mi ies deloc din pielea de „scriitor” ce sunt si, prin urmare, aproape tot ce emit eu acum ca parere e „din interior”, din aceasta piele, necum din aceea a unui, sa spunem, cititor.

Stereotipizarea s-ar traduce exclusiv prin fabricarea de stereotipuri?

3. Nu le fabricam, asta e faza. Le luam de-a gata.

Ambiguitatea statutului de scriitor (nu neaparat o meserie, nu neaparat garantia unei vocatii) constituie, oare, un factor care genereaza vulnerabilitate in fata stereotipiilor? Sau, din contra, spre deosebire de alte realitati ale lumii, scriitorul se sustrage mai usor stereotipizarii tocmai datorita acestei ambiguitati?

4. Iti poti pierde si cumpatul, ca sa nu spun mai mult, din pricina acestei ambiguitati. Nu e comod. Iar in fata unei realitati imaginare (imaginare sunt, intr-o proportie sau alta si celelalte, nu-i vorba), sau din interiorul ei, cand esti scriitor cu adevarat, e la indemana sa te sustragi, stereotipurilor sau in general, e la indemana sa te sustragi din orice, dar e si cumplit sa o faci. Mai ales ca n-ai, intr-adevar, garantia unei vocatii. Esti nesigur si deci vulnerabil. Si atunci poti sa fii vulnerabil si in fata stereotipurilor, in cautare de „ceva sigur”, care sa-ti dea o oarecare stabilitate. Si atunci te arunci in chestiile pe care le-am enumerat eu mai sus.

Ce legaturi considerati ca exista, daca exista, intre stereotip si construirea sociala a realitatii, intre stereotip si arhetip, stereotip si model sau intre stereotip si mit?

5. Trecerea (intre toate acestea) nu e imposibil de facut, ba chiar uneori e fireasca. Prin cultivarea unui stereotip, devenit astfel normalitate (realitate sociala, realitate trendy sau model) si raspandirea acestei normalitati de la un cerc mic la cat mai multi din jur, care macar o accepta daca nu o inteleg sau daca nu traiesc in ea. Si oricum perpetuarea se face doar de catre cativa. Restul doar o accepta.

Au stereotipurile valente cognitive? Pentru cine?

6. Pentru cei care le studiaza si constientizeaza, desigur. De pilda, pentru tine.

Sunt stereotipurile generatoare de kitsch?

7. Sigur ca da, nu de putine ori.

Care credeti ca sunt mecanismele socio-culturale prin care se genereaza stereotipurile?

8. Oooo, e mai bine sa-ti raspunda cineva de specialitate…

Este stereotipizarea o consecinta a departarii scriitor-cititor, a unei diferente resimtite problematic, sau este in firea lucrurilor ca, pana la urma, orice sa poate fi stereotipizabil?

9. Aici ai in vedere o componenta anume a stereotipizarii, nu stereotipizarea in general. Altfel nu o pui in relatie cu „departarea scriitor-cititor”! Ea exista indiferent de acest amanunt. Ce difera sunt coordonatele propagarii.

Stereotipul se manifesta el diferit in fiecare dintre relatiile: scriitor-cititor, scriitor-scriitor, scriitor- necititor/opinie publica?

10. Se ajunge pana la urma la un fel de „consens”, daca ei toti sunt in stranse relatii. Altfel, cand cititorii de poezie recenta, de pilda, sunt aceiasi cu scriitorii de poezie recenta, ei toti, se intelege sper cine, sunt in relatie cu ceilalti cam asa cum suntem noi cu extraterestrii – avem zvonuri ca ei ar putea exista, dar nu ii vedem niciodata la fata… Iar cand vine unul mic, vai de el si se da drept extraterestru (noi stiind din povestile noastre altceva) il expediem dand cu pietre… Fireste ca exagerez, dar poetii de azi nu mai sunt mari propagatori de stereotipuri, poate doar (cel mai adesea) in negativ… Si, fara a fi un paradox, acest lucru se petrece tocmai pentru ca poezia e acum atat de accesibila, o gasesti peste tot chiar gratis. Cantitatea de poezie fiind „industriabila” si cantitatea de maculatura cam la fel si cautand sa vina toata spre tine, nu poti sa mai faci, ca cititor, decat sa te dai repede la o parte. Sa te feresti programatic de ea. Iar stereotipul legat de „poetul actual” e in functie de greutatea cartii – pietrei care te-a lovit prima-n cap…

Credeti ca notele romantice prezente in diversele stereotipuri legate de scriitor isi mai pastreaza aceeasi forta sau incep sa paleasca?

11. Isi mai pastreaza forta, dar in general cu adaugirea (data de cititor) „atunci au fost – acum nu sunt”. Ce anume? Scriitori!… Fac o paranteza: sa ai un public, fie si alcatuit doar din scriitori, nu e rau. Daca se mai adauga si cativa critici e deja bine (se stie ca sunt cu mult mai multi scriitori decat critici, iar cei din urma mai apuca sa scrie doar despre cativa).

Puteti sa identificati existenta mai multor sub-stereotipizari ale scriitorului (ca de pilda, asociate scriitorilor tineri, scriitorilor moderni, poetilor, prozatorilor)?

12. Despre prozatori, de pilda, se crede, in general, ca sunt foarte culti, la fel despre critici (eu insumi cred la fel). Despre poeti nu neaparat. Iar despre poetii tineri aproape deloc. Sigur ca si pentru ca a circulat la un moment dat un anumit „brand” de tanar poet (furios, netrecut pe la biblioteca etc.) si a fost adoptat rapid ca stereotip. Se crede si astazi, de pilda (inclusiv intr-o zona mai selecta a criticii literare), ca toti tinerii poeti sunt vulgari sau macar inculti… Inutil sa mai amintesc ca mizerabilismul (sau realismul posttraumatic, cum il numea mai frumos undeva Dan Lungu) a fost asimilat cu precadere (doar) in latura peiorativa…

Se poate vorbi despre existenta unei supra-stereotipizari a scriitorului? Stereotipizarea scriitorului poate fi privita ca o subcategorie a stereotipizarii artistului sau a intelectualului?

13. Cu supra-stereotipizare nu cred ca avem de-a face totusi, desi nu rar se catalogheaza „la gramada”.
Dar e o tendinta mai degraba generala, nu cred ca e luat la tinta scriitorul…

Scriitorii-cult contribuie la sedimentarea unor clisee, sau, dimpotriva sunt rupti de ele, le contrazic intr-o buna masura?

14. Contribuie, inclin sa cred. Ba chiar constient. Altfel ar „denunta” public cliseele respective, chiar cu riscul de a-si pierde astfel statutul de scriitori- cult!… Pe de alta parte, un scriitor rupt de unele astfel de clisee, dar ne-scriitor – cult ar putea chiar sa devina scriitor – cult, tocmai printr-o pronuntata grija de-a le denunta. Calitatea operei scriitorului respectiv poate fi o conditie de plan secundar in asemenea chestiuni de imagine…

Putem vorbi despre anumite functii sociale ale stereotipizarii in general si ale stereotipizarii scriitorului in particular?
● Ati intalnit situatii in care stereotipiile sa conduca la o discriminare pozitiva a scriitorului?

16. Frecvent. Mai ales pentru ca tin de identificarea si recunoasterea unei marci. Ori recunoasterea unei marci a unui scriitor, oricare ar fi ea, e in general de folos vizibilitatii scriitorului respectiv, si chiar „cotei”.

Ati folosit sau ati observat la alti scriitori folosirea, constienta sau nu, a unor stereotipuri pentru a obtine diverse beneficii: de relatie, de imagine etc.?

17. Da. Chiar da. Nu as da exemple de asemenea scriitori, pentru ca mi-as deconspira, ca sa spun asa, capacitatea de observatie. Insa cunosc cativa si se misca binisor printre noi…

Credeti ca stereotipizarea, in special cea a scriitorului, ar putea fi si o forma de „imblanzire” a celuilalt, a diferentei?

18. Imblanzire a diferentei, bine spus… Dar iarasi ar trebui sa ne raportam cumva la cazuri anume. Nu prea mai putem vorbi azi de „stereotipizare” sau de „stereotipizarea scriitorului” in general, chiar daca pe anumite subgrupe ea functioneaza.

Este stereotipizarea o forma de fictionalizare ingusta sau una de generalizare fortata?

19. Intrebarea contine deja doua raspunsuri. Se mai pot adauga si altele.

Prin stereotipizare societatea se apropie sau se indeparteaza de scriitor?

20. Si – si!… Se si apropie de un ceva al scriitorului, se si indeparteaza de un alt ceva al scriitorului. Si iarasi cu o serie de nuante necesare…

Exista stereotipizari ale scriitorului in care va regasiti sau pe care le creditati partial? ● Cel care aplica stereotipuri asupra scriitorului manipuleaza sau este manipulat? Pe cine manipuleaza sau de catre cine este manipulat?
● In relatia scriitorului cu sine insusi poate sa apara fenomenul de auto-stereotipizare? Este aceasta diferita sau echivalenta cu auto-mitizarea?

21-22-23. Ne stereotipizam si chiar mitizam, intr-un fel sau altul, inclusiv pe noi insine, si chiar de mai multe ori, si chiar contradictoriu. E un mic joculet, ca sa nu ne plictisim, cumva. Sau poate o anume seductie de undeva tot de prin imaginarul nostru, pe care uneori o ejectam pur si simplu, cand o constientizam. Alteori, ne cam place.

Considerati ca tendinta de a cataloga stereotipiile (legate sau nu de scriitor) ca fiind in general negative este un stereotip?

24. Exista o astfel de tendinta? (dar a stat cineva sa inventarieze stereotipiile si sa traga apoi concluziile?) Daca exista, da, e un stereotip.

PS: las link la toate răspunsurile, unele dintre ele (spre deosebire de al meu; dar n-am putut (din nou) să rezist tentaţiei de a discuta cu Adriana, deşi m-a întrebat (din nou) într-o calitate pe care nu mi-o recunosc), de fapt toate celelalte fiind semnate de scriitori. o anchetă interesantă, totuşi. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: