Vorbe, vorbe, vorbe…

de Mircea Ivănescu

trebuie alese vorbele cu grijă,
vorbele lasă urme – îţi aminteşti
mai târziu de ele – asa cum şi paşii ramân în zăpadă,
trebuie alese vorbele (însă e uneori atât de uşor
să ştii să aşezi vorbele unele lângă altele
să însemne ceva-ceva ce nu se mai aşează
deloc exact peste ce ştii tu cu adevărat
că e în tine – că simţi.
oricine poate să facă vorbe unele după altele –
oricine poate să vorbească – nu asta
e principalul – ar trebui poate alese
tocmai cuvintele care să nu spună prea mult.)
şi pe urmă, fiecare din vorbele acestea
ca nişte urme în zăpadă…

Anunțuri

5 răspunsuri to “Vorbe, vorbe, vorbe…”

  1. adrian Says:

    poate cuvintele nu spun întotdeauna ce trebuie
    chiar dacă le alegi cu foarte mare grijă
    şi le pui unele lângă altele cu măiestrie
    încât să pară că e altceva dincolo de ele
    cuvintele acestea pot trişa cu îndrăzneală
    şi chiar dacă se spune la început a fost cuvântul
    nimic mai frumos şi mai simplu
    poate de aceea cuvintele trebuie să vină
    din nimic de unde ochiul nu mai poate vedea
    şi gura nu mai poate rosti decât cele încă nespuse
    pentru care aici în interior este doar tăcere

  2. teodor Says:

    vorbele pot părea uneori simple vorbe
    deşi aproape niciodată nu sunt
    ele pot ascunde şi dezvălui
    vorbele pe care le spunem
    pentru altcineva pot fi convingătoare
    pot fermeca pot amăgi pot ucide
    sau pot suna în gol şi atât
    doar vorbele pe care le spunem
    pentru noi înşine
    oricât ar fi de convingătoare
    de frumos rostite înăutrul nostru
    le auzim de fiecare dată aşa cum sunt
    de parcă fiecare vorbă ar reflecta
    diferite nuanţe ale diferitelor culori
    şi totuşi noi recunoaştem culorile cu exactitate

  3. Petruţ Pârvescu Says:

    nu vorbele,tacerea dau cantecului glas!

  4. stefan s. Says:

    vorbele/ca niste urme in zapada…
    exista, sigur exista o zapada a eternitatii…
    si cuvintele (vorbele) lui mircea ivanescu…

  5. stefan s. Says:

    Am citit ca Mircea Ivanescu avea vreo 13 pisici !!
    Tot cam atatea a avut si Creanga…
    Oamenii geniali au si …,,puncte” comune!
    M. Ivanescu ne-a aratat cum se poate face poezie mare
    prin efecte mici. Chiar asa, secvential, poetizand clipa…
    El sa fi descoperit ,,atomii trairii”?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: