pdw 26

Elena Donea are doar 17 ani, dar pare a fi citit tot ce am citit şi eu în materie de poezie recentă. A nu se înţelege că ar mimetiza ceva din poezia recentă; ba din contră: i-a urmărit traseele ca să le depăşească. Mie îmi place şi pentru aerul de copilărie sau de domnişoară “silfidă”, dar şi abisală, delicat abisală. Nu al ei, ci al eului ei liric, al lui Sybil, de exemplu. Care ba există, ba nu există. Un alter ego care îi stă numai bine!

Sybil se așteaptă în încheieturi

Sybil era o așteptare din origami din hârtie lucioasă. Imaginează-ți-o pe Sybil așteptând ca o bucată de hârtie cuminte.
Sybil cântă prin încheietura mâinii.

când se întâlnea cu Igor, avea grijă să-l țină de partea încheieturii mâinii drepte, ca un fel de înger bun.
dar Igor voia să sucească această bucată de hârtie cuminte pe toate fețele. credea că Sybil e un pescăruș din origami mototolit. cine și-ar fi închipuit că ea era de fapt doar o așteptare? iar ca să nu o vadă, își strângea puternic încheietura mâinii stângi. Imaginează-ți-o pe Sybil deșirându-se pe străzi cu pântecul ei din hârtie. își pierdea copilul prin încheietură. iar copilul acesta era imprevizibil, mai ca o hârtie, mai ca un pescăruș.

Igor nu mai trece pe aici pentru că se îngrozește când îi vede încheietura găurită.

iar Sybil se strânge, se strânge până devine ea însăși.


la noi în bucătărie se fac clătite
.

Sybil privește lucrurile cu detașare. privește prin cub, pe a șaptea.
privește sub apă și promite să deschidă ochii mai des. privește mai des sub apă? sau privește cu ochii deschiși mai des?
Sybil crește cu gândurile, în pumni face piruete cu degetele , ce împlinită e Sybil când își face piruetele de dimineață în pumni!
mai pe linia vieții, mai pe linia dragostei, crede că ar putea să le unească strângând pumnul stâng.
Sybil își face cu ochiul drept, se strânge și se împăturește în ea, ca un prosop pufos.
în șifonier, nu-i loc de Sybil, alte sybile colorate și pufoase stau unele peste altele.
multe dintre ele nici nu mai sunt pufoase și sunt aspre la atingere.
mă întreb: oare Sybil nu mai e demult un prosop pufos și viu colorat pentru că a privit prea des cu ochii deschiși sub apă?
prosoapele se agită ca niște foi de caiet respinse de vânt, ar vrea să fac loc pentru Sybil.
aici există o ierarhie socială a umerașelor.
Sybil ar vrea să facă parte din clasa nobilă de umerașe.
bunica le-a orânduit ea după cum crede că paltoanelor și costumelor li se cuvine acest loc.
de aceea Sybil se face un arici de prosoape. când vede lumina băii, se strâmbă în oglindă, toate periuțele de dinți fug de ea.
Sybil e un fel de sperietoare de periuțe de dinți. și mai zic că Sybil privește lucrurile astea cu detașare…

Anunțuri

Un răspuns to “pdw 26”

  1. stefan s. Says:

    ador bucatariile in care se fac clatite!…
    poezie, clatite, ceai …si altele…
    nu cumva din poem lipseste tocmai bucataria?
    si clatitele?…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: