Ce-i frumos şi lui Daniel îi place

                                          de Daniel Bănulescu

Casă şi masă slujbă şi pat două cioturi de mâini
                                                                               cu care
Îmi mângâi femeia

Primăvară şi toamnă dimineaţă şi seară întuneric şi zi
Toate petrecute cu exactitatea care te pune pe gânduri
Că Dumnezeu croşetează

Eu zac într-un pat plin cu perne
Îmi privesc unghiile de la picioare
                                 şi mă chinui să devin mândru de ele
Îmi închipui că ele vor creşte mereu până ce
                                                                     vor atinge tavanul
Vor atinge tavanul şi vor intra adânc în perete
Vor intra adânc în perete şi odată voi putea să arăt
Că şi eu m-am zbătut şi luptat că şi eu am râcâit
                                                                          toată noaptea

Pe când dimineaţa scriam şi pe când
                                                                nu scriam dimineaţa
Iar ziua îmi potoleam încordarea
Învăţând trupurile unor femei să ia forma
                                                                          tuturor literelor
În ordinea pe care eu o foloseam în poem

Dând astfel poemelor mele fericirea
                                    pe care nu o au operele netrăite
Dând astfel prietenelor mele
Senzaţia că fac literatură într-un chip nemijlocit

Pe când dimineaţa scriam şi pe când nu scriam
                                                              dimineaţa
Iar ziua mă plimbam prin oraş însoţit doar
                                                                de-un bici
Ce nu putea fi văzut niciodată din faţă
Şi despre care se şoptea că ar fi Dumnezeu

Pe la Universitate unde trupul femeii e cu
                                                             bobul mărunt
Unde nu sunt păduri şi unde legea e aspră

Pe când mă plimbam fredonam şi gândeam
Că multe ocazii vor veni peste mine
Dar că bani n-am deloc

Şi nu mai mult de opt lei
Şi nici mai mult de trei filme proaste
Nu aş fi avut cum să risc

Sentinemtul plăcut că poate ar trebui să te denunţi
Ca să poţi să mai ai cu cineva o discuţie interesantă
O intrare discretă într-o casă conspirativă a Securităţii
   o declaraţie o bătaie
Două-trei urme pe corp şi sentimentul
                              bărbătesc şi plăcut
Şi uşurarea că manuscrisele tale au încăput în
    sfârşit
Pe nişte mâini pricepute

Aş fi preferat să stau o noapte întreagă inert
                             lângă tine doar să nu ştiu nimic
Din tot ceea ce se întâmplă pe lume
În oricare sală pardosită cu sânge şi miere
                                  să intru dar să nu ştiu nimic

Aş fi preferat să aştept strâns lipit de coarnele de melc
ale grilajului din Piaţa Palatului
(Şi Palatul înviind încărcându-se şi transportându-ne
pe toţi peste drum
La o bere la Cina)
Numai în acest chip să particip şi eu la lupta prin care
         se va face
                          din noi o generaţie fericită

Aş fi preferat ca spuma să treacă şi berea să treacă
Să treacă paharul acesta gol de la mine
                                      dar să nu ştiu nimic
Din tot ceea ce se pune la cale în lumea asta scârboasă

O sută douăzeci şi patru de câini
         cu sută douăzeci şi patru de ziare în gură
Pe care le distribuie le scot la Şosea ni le trec
                                           pe sub nas

Dar despre ceea ce se întâmplă cu adevărat în lumea asta
                                                           saturată de aburi de sânge
Tot nu aflu nimic.

O luntre aş fi preferat să apară plutind
                                        pe Calea Victoriei
Chiar dacă tot ce ar fi în stare să ne anunţe vâslele ei
     o să fie:
             “pleosc-pleosc”

M-aş fi resemnat mi-aş fi deschis ziarul
Aş fi aşezat ziarul pe suprafaţa apei
                   care-mi ajunge până în dreptul rinichilor

“Mărăşeşti” aş fi scos sau
                     “Carpaţi” aş fi scos chibrit aş fi aprins

Anunțuri

2 răspunsuri to “Ce-i frumos şi lui Daniel îi place”

  1. Yigru Zeltil Says:

    De poemele lui Paul Păun şi ale lui Gherasim Luca ai auzit? Bănuiesc că da…

  2. daniel Says:

    sigur ca da, asa cum si de Gellu Naum, Virgil Teodorescu si D. Trost. de altfel, chiar zilele trecute ma uitam, din nou, pe „Avangarda literara romaneasca”, a lui Marin Mincu, si am reusit sa pun mana, cu doar 11 RON, si pe Poemul invectiva si alte poeme, din colectia relansata de J.N.. si pe Geo Bogza, si pe Naum, si pe cei amintiti de tine poate ca vei putea sa ii regasesti inclusiv la aceasta „rubricuta”, daca nu vor aparea cumva probleme cu cei ce detin drepturile de autor pentru ei…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: