Poezia antiutopică – scurte precizări

1. dintr-un răspuns pentru Raluca Dună:

Dragă Raluca Dună,

Am citit, ca de fiecare dată, cu deosebită atenţie intervenţia ta critică din România literară. Constat însă, din nefericire, o oarecare „decalibrare” a rândurilor tale sau, în orice caz, o vizualizare mai puţin aderentă a demersului meu per ansamblu, dar şi pe spaţii oarecum mai restrânse. Dacă vizualizarea per ansamblu ţine, desigur, de o viziune care nu e neapărat cazul şi poate nici de dorit să ne fie comună (orice părere diferită putând a se dovedi cu atât mai fertilă), în ce priveşte vizualizarea “de amănunt” consider oportune câteva mici precizări sau sublinieri. Prima dintre ele vizează o inexactitate cât se poate de “la îndemână” (pentru că a mai fost făcută): “Cei care au refuzat antologarea în această formulă, Ianuş, Dan Sociu şi Elena Vlădăreanu (…)”. Marius Ianuş nu a refuzat “antologarea în această formulă”! Pe data de 20 aprilie 2010 , din motive personale şi cu totul străine de persoana mea şi de antologie, Marius Ianuş şi-a renegat public toate cărţile publicate în anii trecuţi şi, cum toate textele pe care i le selectasem pentru antologie făceau parte din respectivele cărţi, nu i le-am mai putut include, deşi există un acord (anterior renegării) în scris al autorului, prin care acceptă antologarea. Cu toate că puteam invoca aşadar acordul în scris, moral şi principial n-am putut să nu ţin cont de decizia de ultim moment, prin care şi-a renegat toate cărţile publicate. 

Motivaţia includerii poetului Radu Vancu în antologie nu e doar aceea (parţială) pe care ai inserat-o în rândurile tale (“Motivaţia includerii unor autori, a lui Radu Vancu, spre exemplu, poet diferit de douămiişti, scrie D.D. Marin, ar fi că e un poet cu salturi importante în ultima vreme şi deci merită antologarea. Aşa, poate că meritau mulţi alţi poeţi care au “săltat” în această perioadă”), ci aceea (neparţială) pe care am subliniat-o în Argumentul antologiei şi care include şi partea: “ce scrie el nu prea are puncte de intersecţie cu niciuna din liniile de forţă douămiiste” (sublinierea mea). A nu se confunda “nu prea are” cu “nu are”, şi nici “liniile de forţă douămiiste” cu “liniile poeziei douămiiste”. Radu Vancu e legat, de pildă, de douămiism prin poemul parental, abordat de alţi doi douămiişti, aşa cum am arătat tot în Argument.    

Legat de “autorii nu sunt grupaţi în niciun fel, în cuprinsul antologiei, nu există nicio ordine în alăturarea lor”, îţi sugerez să mai citeşti o dată Argumentul, mai ales spre sfârşit: “Şi totuşi, poeţii nu apar strict în ordinea care s-ar putea deduce de mai sus: nu i-am grupat nici în funcţie de manifestele literare la care au aderat (…) ci în funcţie de data apariţiei primului volum din care am inclus texte. Am urmat aşadar o cronologie a cărţilor decisive”. De asemenea, ceea ce numeşti “pestriţ” (“că antologia douămiismului arată aşa de pestriţ…”) te invit să urmăreşti dacă nu cumva se numeşte diversitate a discursului poetic. Nu m-a interesat atât repetitivitatea (unor formule), cât continuitatea şi, mai ales, complementaritatea. Aceste aspecte sper că se pot urmări pe parcursul întregii antologii chiar prin ordinea pe care am ales-o pentru includerea autorilor. De pildă, prima carte a lui Răzvan Ţupa din care am selectat texte “se continuă” şi tematic (criteriu secundar de ordonare) şi cronologic (criteriul prim) cu prima carte a lui Urmanov, iar a lui Urmanov cu a lui Peniuc (de aceea Urmanov apare imediat după Răzvan Ţupa în antologie şi, la fel, Andrei Peniuc imediat după Urmanov). Poezia ritualică a Zverei Ion are un corespondent în poezia lui Constantin Virgil Bănescu (deşi scriitura e diferită), îşi predau ştafeta şi cronologic (au debutat editorial în acelaşi an), aşa încât Zvera apare imediat după Virgil în antologie. Coman “îl continuă” pe Teodor Dună, atât ca loc în antologie, cât şi ca loc în poezie (predispoziţia spre vizionarism etc., desigur, în felul său – diferit de al lui Teodor Dună). Vizionar (într-un alt fel) e şi Manasia, un vizionar al cotidianului, fără a renunţa nici la detenta metaforică. El se află imediat după Teo Dună şi Coman în antologie. Ruxandra Novac şi Domnica Drumea nu doar că se revendică din acelaşi fracturism, dar au şi debutat în acelaşi an, aşa încât şi locurile lor în antologie sunt „lipite”, iar imediat lângă ele se află şi singurul fracturist cu acte în regulă de peste Prut. T.S. Khasis se găseşte atât de firesc lângă V. Leac, de parcă nu argumentul cronologic al apariţiei cărţilor i-ar alătura unul în continuarea celuilalt, ci chiar conţinutul. Aşadar criteriul exterior după care se succed poeţii în antologie se împleteşte cu criterii mult mai intime discursurilor poetice. Tocmai sesizând o astfel de „conlocuire” (şi mizând pe ea pentru o mai bună receptare a poeticii de către eventualii cititori) mi-am permis criteriul mai “exotic” al dispunerii fiecărui autor în antologie în ordinea apariţiei primului volum personal din care am inclus texte, în locul celor tradiţionale (cum ar fi vârsta sau anul debutului editorial), cu toate riscurile (dar şi avantajele) pe care, desigur, le implică.

2. dintr-un drept la replică publicat în Observator cultural: 

– Poezia antiutopică. O antologie a douămiismului poetic românesc n-a mai avut nici o legătură cu propunerea de proiect „Live poetry. Blog the poetry“, trimisă (în decembrie 2009) la Asociaţia Scriitorilor Bucureşti şi depusă, după obţinerea avizului pozitiv, la Uniunea Scriitorilor pentru finanţare. Dintr-un motiv simplu: n-a primit finanţare. Dacă ar fi fost finanţat acel proiect (unul din puncte implicînd realizarea de către mine a unei astfel de antologii), „Poezia antiutopică…“ ar fi avut, într-adevăr, 4 părţi (cum apare citat în materialul din revista dumneavoastră; mă întreb cu acordul cui – poate cita oricine din materiale care nu-i aparţin şi care n-au fost făcute niciodată publice?), precum şi o arie largă de mediatizare: lansări în străinătate, cîteva lecturi publice etc. Proiectul n-ar fi beneficiat doar de sprijin USR, ci şi al altor cîteva organizaţii. Dar, cum am menţionat, a fost respins de la finanţare, iar apariţia cărţii Poezia antiutopică. O antologie a douămiismului poetic românesc n-a mai avut absolut nici o legătură cu acel proiect, în afara aceleia că mi-am rezervat dreptul să mă ocup, pe alte coordonate, de partea mea din acel proiect, chiar şi fără finanţare USR. Punctul din proiect la care se face referire în articolul din revista dumneavoastră urma să se concretizeze printr-o antologie extinsă a douămiismului poetic românesc, aşadar prin altceva decât antologia recent apărută la Editura Paralela 45. Apoi, nici unul dintre autorii antologaţi nu mi-a dat acordul privind includerea în antologie pe motiv că am propus spre finanţare acel proiect la concursul de proiecte organizat la începutul anului de Uniunea Scriitorilor din România: eu nu mi-am „revendicat“ niciodată antologia dintr-unul din punctele acelui proiect, care n-a primit finanţare de la USR şi a rămas nefinalizat, iar poeţii prezenţi cu texte în antologie cu atît mai puţin, de vreme ce nici măcar nu aveau cunoştinţă de existenţa lui… Partea legată de antologie a acelui proiect nu cuprindea nici un nume, nici un acord de la vreun poet, ci doar cîteva principii de alcătuire, motiv pentru care nici măcar n-am considerat oportun, la acea dată, să discut cu viitorii antologaţi despre acel proiect; dacă ar fi fost finanţat, ar fi urmat firesc şi această etapă. Fapt e că n-a fost finanţat, iar fiecare poet antologat a fost de acord atît cu antologarea, cît şi cu apariţia antologiei la Editura Paralela 45, din fondurile editurii, fără nici un sprijin USR sau al oricărei alte organizaţii.

– în afară de mine, de criticul Al. Cistelecan (care a scris pe copertă) şi de editor, nimeni altcineva nu-mi amintesc să fi ştiut cum arată această carte. Nu era rolul altcuiva să ştie. Nici măcar autorii incluşi nu ştiau cum va arăta antologia: fiecărui autor i-am făcut cunoscută doar selecţia din propriile poeme, în nici un caz din poemele celorlalţi autori incluşi. În plus, mulţi dintre poeţi n-au ştiut cu exactitate nici măcar ce texte din volumele lor voi alege pînă la urmă pentru a le include în antologie, întrucît am revizuit de cîteva ori întreg materialul poetic, atît din motive de spaţiu tipografic, dar mai ales pentru a accentua şi mai clar unele afinităţi între autori sau, din contră, unele note distincte, dar cu sens, în „geografia“ poeziei douămiiste.

– Într-o anumită poetică extins-douămiistă, sigur că (aproape) toate numele enumerate în materialul din revista dumneavoastră şi-ar putea găsi locul. Eu am ţinut cont de afinităţi literare, nu extraliterare, de valoarea cărţilor de autor şi a textelor inedite şi de relevanţa lor în ordine douămiistă (iată, de pildă, de ce frecventarea aceluiaşi cenaclu, invocată în material, poate fi un cvasi-argument, dar nu un argument care să reziste).

– Sigur că, pentru mine, la aproape 10 ani de la primele semne vizibile ale fenomenului, „lucrurile par de la sine înţelese“ (cum remarca criticul Paul Cernat, tot în numărul trecut al revistei dumneavoastră), dar nici n-am dorit, ca „insider“, să „divulg“ (de unul singur) douămiismul, mi-am propus să las textele să vorbească. Eu mi-am justificat, în Argument, doar opţiunea de a realiza această antologie, pe baza afinităţilor literare dintre autori (a „spiritului douămiist“, aşadar), şi a textelor, şi a cărţilor pe care eu le-am numit „decisive“, atît în ordine douămiistă, cît şi valorică. Rămîne deschisă invitaţia adresată fiecărui eventual cititor de a descoperi douămiismul pe cont propriu, propunînd, în acest sens, ca prim loc (sau ca posibil loc) de oprire grupajele pe care le-am inclus în această antologie, ca „pretext“, cum sugeram şi în Argument, „numai bun spre o incursiune“, mult mai amplă, în opera fiecăruia dintre autorii douămiişti.

Daniel, august 2010

Anunțuri

6 răspunsuri to “Poezia antiutopică – scurte precizări”

  1. ioana Says:

    nu te supara, frate! stii ce se spune despre cartile pe care le lauda toata lumea!!! cu cit mai multe critici ai, cu atit mai provocator esti pe piata ideilor literare!!!

  2. daniel Says:

    indraznesc sa sper in dezbateri mai pe fondul fenomenului, totusi. sau, sigur, ne putem face si acum ca nu s-a intamplat nimic din ce incepea sa se vada inca de acum 10 ani…

  3. Miruna Vlada Says:

    daniel, iarta-ma dar e absolut penibil sa dai replica unei recenzii de carte. ai mai vazut vreun scriitor sa faca aa ceva? inseamna ca respingi in felul acesta dreptl fundamental al criticului la opinie, adaungand tot felul de adaugiri inutile. cu cat stai deoparte, cu atat va fi mai bine pentru antologie. incearca sa inveti din opiniile altora, nu sa carcotesti. e mai sanatos.

  4. andreea Says:

    eu, personal, n-o vad ca pe o replica la o recenzie, ci mai degraba ca pe o incercare de clarificare a unor lucruri, cum ar fi de pilda retragerea lui yanush in ultimul moment din motive strict personale si care a fost interpretata de toti ca un refuz al antologarii in formula lui daniel s.a.m.d. mi se par necesare aceste precizari. n-as fi fost de acord dk daniel sarea la gatul criticilor sa-si apere antologia. dar el face doar niste precizari necesare. cam atat.

  5. ddm Says:

    Miruna,

    ai dreptate 🙂

    (eu am facut totusi aceste precizari pe un fond de asteptare, am tot fost intrebat, sub o forma sau alta, despre aceste lucruri si nu raspunsesem inca. in plus, in cazul materialului din Observator numai despre recenzie/cronica/etc. nu era vorba… e ca si cum ar spune despre tine cineva ca te-ai imbracat ieri in mov (dap, intr-un „articol”) si te mai si arata cu degetul pe strada ca de ce te-ai imbracat tocmai in mov. cand tu stii clar ca te imbracasei in verde…)

    Andreea,

    ceva de genul asta. a fost sezonul precizarilor 😀
    (totusi, un singur drept la replica in presa)

  6. poetic» Blog Archive » Selectiv sau cuprinzător, o dezbatere necesară Says:

    […] autori debutaţi după 2000, limitând selecţia la 25 de autori fără să convingă însă prin argumentarea selecţiei făcute. Surprinzător poate dar aceeaşi tendinţă spre hiperbolizare pe care Vendler i-o […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: