Lansare “antiutopica” la Poeticile cotidianului

In acest moment, participarea mea la Poeticile cotidianului e inca sub semnul intrebarii. Poate voi reusi sa ajung pana la urma, intrucat, fiind penultima editie inainte de vacanta, nu s-a mai putut reprograma.

Cum Razvan a apucat deja sa anunte tema editiei pe e-mail, o sa raspund mai jos intrebarilor pe care mi le-a trimis. In cazul in care voi reusi totusi sa ajung, poate ca voi mai spune cate ceva; deci veniti oricum la lansare! 🙂 Mai ales ca ceilalti doi vorbitori vor fi Alexandru Matei si Octavian Soviany. Iar daca cei doi poeti care si-au anuntat prezenta vor fi in forma (si de obicei sunt), veti asculta, cel mai probabil, si cateva poeme deosebit de frumoase.

 Razvan Tupa:

  1. Ce e poezia anti-utopica?
  2. In ce fel ti-ai dorit tu sa functioneze din punct de vedere teoretic antologia?
  3. Ai strans sub sigla generatie 2000 deopotriva autori care fost si care nu au fost in prim planul istoriei generationiste de la Euridice. In ce fel este diferit conceptul tau de generatie 2000 de cel propus de Marin Mincu?
  4. Daca este un concept diferit de ce ai preferat acelasi titlu: generatia 2000, chiar si dupa ce majoritatea celor antologati contesta de ani buni justetea acestui gen de grupare?
  5. Ce ai vrut sa schimbi publicand aceasta antologie?
  6. Cum ai facut selectia textelor si a autorilor (care au fost criteriile obiective)?

Daniel D. Marin:

  1. Cum, nu stii? Este punctul in care se intalnesc majoritatea douamiistilor (si din antologie, si din afara ei), daca acest lucru va fi validat si argumentat in primul rand de critica literara.
  2. Intr-un fel cat se poate de liber. Sa se sesizeze I.B. Lefter si sa incerce sa arate ca douamiismul este mai mult o anexa la optzecism, in ordine postmodernista. Sa vina altcineva si sa arate ca optzecismul a fost partea incipienta, inca necristalizata a postmodernismului, si ca partea tare abia cu aceasta antologie iese cu adevarat in prim plan. Si, in fine, sa vina un continuator al lui Marin Mincu si sa arate ca douamiismul are toate coordonatele sa functioneze separat, ca o generatie unitara si independenta.
    De fapt, m-ar interesa cum lucreaza textele in ochii fiecaruia dintre cei care intra in contact cu poezia din aceasta carte, ci nu o eventuala “prefatare” a mea.
  3. Este diferit prin textele propuse. Generatia (sau ceva care seamana cu o generatie) e aceeasi, dar ea poate fi pusa in valoare selectiv, prin autorii reprezentativi si, mai ales in cazul acestei antologii, prin cartile si prin textele relevante, atat in ordine douamiista, cat si valorica.
  4. Titlul e “Poezia antiutopica. O antologie a douamiismului poetic romanesc”. N-am spus nici ca e vorba despre o generatie, nici ca nu e vorba despre o generatie. (eu am “furnizat” doar materialul) Din posibilele genuri de grupare, eu pe acesta il propun.
  5. Nu sa schimb, cat sa intregesc o anumita perspectiva. Sau sa o ajut sa devina mai clara. E modalitatea mea de a impulsiona lucrurile.
  6. Am citit de-a lungul anilor cartile autorilor pe care noi ii numim douamiisti. Apoi le-am recitit. Apoi am selectat textele care mi s-au parut decisive, atat in ordine valorica, dar si douamiista, cum spuneam. Apoi am trimis fiecarui autor in parte selectia din cartile lui si i-am cerut acordul de a aparea intr-o carte. Am ajustat selectia o data, inca o data, pt. a accentua si mai clar unele afinitati poetice si unele legaturi intre autori (sau, din contra, nota distincta, originalitatea), am inclus apoi si texte inedite (trimise chiar de autorii lor, pentru o mai buna reprezentativitate a poeziei lor in antologie), iar in unele cazuri sugestiile autorilor mi-au fost foarte utile, cativa dintre ei propunandu-mi texte pe care initial nu le avusesem in vedere (cazul cel mai demn de remarcat fiind al lui V. Leac, care mi-a trimis atat de multe texte inedite si atat de bune, incat le-am inclus pe loc in antologie, in detrimentul unora din textele lui publicate pana atunci in volumele personale; deosebit de inspirat a fost si Adrian Urmanov, cu care am avut nu doar o corespondenta constructiva, dar si incitanta si nu de putine ori ne-am “contrat”). Cat priveste criteriul selectiei autorilor, acesta a fost performanta literara, calitatea textelor pe care le-au scris. Optiunea mai dificila a fost legata de numarul de autori pe care sa-i includ. Fac o paranteza si imi cer scuze autorilor care mi-au dat acordul sa-i includ in antologie, dar pe care, in cele din urma, nu i-am mai inclus. M-am gandit initial la o formula extinsa (dar prea putin „operativa” si concludenta valoric), de 39 de tineri poeti, apoi la una (restrictiva) de doar 19, dupa care am crescut realist pana la 28, pentru a scadea, in cele din urma, numarul poetilor (din motive externe vointei mele, de aceasta data) la 25. Daca unii factori externi nu si-ar fi pus amprenta, probabil ca as fi antologat in total 29 de autori (celor trei poeti deja nominalizati in Argumentul antologiei l-as fi alaturat cel mai probabil pe Claudiu Komartin (in continuarea liniei neo-expresioniste si vizionare, destul de bine reprezentata in aceasta carte), daca el nu s-ar fi autoexclus din orice astfel de demers constructiv).
    Asa incat, aceasta antologie e pana la urma o expresie nu doar a poeziei, dar si a starii generatiei.
Anunțuri

14 răspunsuri to “Lansare “antiutopica” la Poeticile cotidianului”

  1. romanianbodies Says:

    sunt mai multe neclaritati.
    1. ii spui punctul in care se intalnesc etc. dar de ce il numesti poezie anti utopica? este un termen destul de tehnic. ce are el specific?
    2. inteleg ca te intereseaza mai mult ce are un cititor de spus despre selectia ta. Dar banuiam ca ai si tu o perspectiva argumentata pentru antologie.
    3. tot nu se intelege ce elemente au facut ca textele sa fie diferite.
    4. Nu ai spus, dar douamiism este un concept. generatie sau nu tu il folosesti. De ce l-ai ales pe acesta intrebam.
    5. Bun, si ce ti se pare ca a clarificat.
    6. tot nu clarifici criteriile obiective dupa care te-ai orientat. Vorbesti numai despre sfaturi si propuneri ale altora. In functie de ce elemente ai considerat unele texte mai relevante decat altele ar fi foarte interesant de aflat.

    pentru toate astea sper ca diseara ajungi si detaliezi.

  2. daniel Says:

    pfuuaii, epuizam totul aici, si daca ajung nu vom mai avea despre ce sa vorbim 😀

    1. asta spuneam: ca e o minge la fileu pt. cei care au apetit spre teoretizare. 🙂 eu nu am. dar altii pot avea, Bogdan Cretu, in ultima lui carte, de ex. Oricine doreste ar putea face o astfel de analiza in sfera celei mai recente poezii de la noi (iar antologia i-ar putea servi) si ar putea trage concluziile de rigoare. daca subiectul ii pare ofertant, desigur.

    altfel, in ce ne priveste (pe noi doi) (adica poeti inclusi cu texte in antologie) sa lasam specificitatea sa se releve singura! sau macar sa fie luata „la bani marunti” de ceilalti.

    2. a mea e intrinseca. de acum, insa, cum spuneam, si antologia, si perspectiva sub care va fi vazuta intra sub sfera cititorului. (altfel concepeam un „manual de utilizare”)

    3. elementul de subiectivitate, in primul rand, precum si unele filtre validate de timp. daca vrei, poti citi cele doua antologii in paralel.

    4. mi s-a parut cel mai ofertant pentru ceea ce am putut eu propune. nu sunt singurul care a folosit, sub o forma sau alta, acest concept. vrem nu vrem sa o recunoastem, cam in jurul lui ne invartim de vreo 5-6 ani.

    5. asta nu trebuie sa ma intrebi pe mine, si nu acum.

    6. n-am vorbit nici despre sfaturi si nici despre propuneri ale celorlalti. am vorbit despre variantele pe care le-am avut in vedere, iar la final am aratat asupra careia dintre ele m-am oprit si am aratat si de ce. (nu doar mai sus, dar chiar si in Argumentul antologiei)

    de ce unele texte mi s-au parut mai relevante ca altele – asta da, e o intrebare buna. puncte de pornire: cartile autorilor si antologia. iarasi, le poti citi in paralel si vei putea trage concluzia ta 🙂

  3. romanianbodies Says:

    Daniel, tot nu e clar.

    uite, hai sa schimbam perspectiva. Cineva face un telefon mobil.
    si zice: pai voi sa ziceti daca e bun.

    tot merita intrebat si se asteapta raspunsuri de la el de ce asa, ce optiuni te-ai gandit sa aiba telefonul (asta in nici un caz nu astepti sa se descopere) si tot asa.

    Singura problema cu antiutopia lui Bogdan Cretu este ca din perspectiva aia ti-au scapat Tiganiada si alte chestii douamiiste, in termenii astia destul de clasice.
    Poti sa ai sau nu dreptate, dar concluziile tale de cititor sunt necesare.

  4. daniel Says:

    pai el n-a extins cu adevarat la poetica. desi poate se va gandi sa o faca 🙂

    PS: in plus, telefonul acesta mobil poate grai si singur, ca de aia nu e un simplu telefon mobil 🙂

  5. vklvsk Says:

    o intrebare simpla. cum sa faci tu o antologie a generaţiei 2000? de exemplu eu n-am nici o incredere in tine.
    ca sa faci o antologiei trebuie să fii cel putin unul din poetii reprezentativi ai generatiei (apropo, cum a fost Musina), ori un bun critic literar (hai s-o las cu terioticienii…).

    ori tu nu esti nici una nici alta. ai doar o frizura originala. si o antologie in cate te-ai inclus.

    de exemplu, eu prima oara acum am auzit de tine. si mi-a parut rau c-am auzit.

    succes, totusi.

  6. Mircea Ţuglea Says:

    Eu tot n-am înţeles: ce este poezia antiutopică? Punctul în care se întâlnesc majoritatea douămiiştilor? Adică, dacă nu se întâlnesc, nu mai sunt douămiişti sau nu mai sunt antiutopici?
    Şi, aducerea în discuţie a cărţii lui Bogdan Creţu nu ajută deloc. El vorbea acolo despre utopia negativă sau distopie, care-i altă mâncare de peşte. Am impresia că antiutopia asta e-un fel de chestie pompoasă, struţocămilistică, care n-are nimic la bază…

  7. daniel Says:

    eu vorbeam de apetit spre teoretizare, atunci cand l-am dat ex. pe Cretu. (eu vs. cei care ar putea avea intentii teoretice. si spuneam ca eu n-am)

    n-am spus ca ajuta trimiterea la acea carte a lui Bogdan Cretu.

    PS: n-are nimic la baza nici vs. saizecisti sau optzecisti?

  8. Mircea Ţuglea Says:

    Tot n-ai răspuns – de fapt n-ai răspuns deloc la întrebarea pusă chiar din capul locului de Răzvan – ce este poezia antiutopică? Să înţeleg că şaizeciştii & optzeciştii erau utopici? Sau că toată poezia de până la douămiişti este utopică? Asta înseamnă că douămiiştii scriu, în sfârşit, o poezie „adevărată”? Din cele scrise de tine mai sus mi se pare că asta-i singura explicaţie – şi este de-o gravă, foarte gravă naivitate… ca să nu spunem altfel.

  9. daniel Says:

    nici nu e nevoie (sau cazul) sa raspund eu, asta-i ideea. poate ca astepti ca acela care propune o antologie sa fie si cel mai mare teoretician si sa se astepte lumina de la el, dar de data asta chiar nu e cazul. asta am tot spus mai sus.

    asa incat, mai jos, ca sa ai totusi un posibil raspuns la intrebare, dau un copy-paste din Luigi Bambulea (e din polemica lui cu Alexandru Matei):

    „e suficient a se verifica dacă, în literatura douămiiştilor, pot fi reperate o estetică unitară şi o poetică relativ comună, pentru a decide asupra atribuirii ori refuzului unei definiţii generaţioniste. Din punctul meu de vedere, este evident faptul că, pe de o parte, debutanţii din jurul anilor 2000 stau sub semnul unei negări a utopiei artei, ca expresie a unei crize radicale a gândirii moderne tari. Această atitudine estetică va sfârşi prin negarea statutului privilegiat al artistului, deci prin afirmarea gălăgioasă a unei pretenţii de autenticitate care, odată ideologizată, a devenit un autenticist frust; acest autenticism e opus a) în mod substanţial, discriminării ierarhiei intelectuale, promovate de Modernism şi b) în mod formal, artificialităţii jocului poetic – estet, calofil, manierist, intertextual, livresc, ironic, ludic – al optzeciştilor. Pe de altă parte, estetica ce le e comună douămiiştilor e
    suplimentată de o poetică la rândul ei unitară (subliniată sistematic, în cadrul unei anchete spre care fac trimitere, a lui Daniel D. Marin, publicată în Cuvântul/iunie 2009, şi pe alocuri în dosarul din Vatra/martie, coordonat de Alex Goldiş, focalizat asupra unui bilanţ al douămiismului). Cei care o contestă, acuză în fapt diversitatea de stiluri poetice, făcând o confuzie între stil şi poetică şi pierzând din vedere faptul că, în interiorul unei singure poetici e posibilă diversitatea de stiluri (proba cea mai le îndemână venind dinspre cele mai unitare generaţii de creaţie ale literaturii române: generaţia modernistă şi generaţia optzecistă). Satisfăcând aceste două referinţe ale definirii unei generaţii (comunitatea de estetică şi poetică), consider că, fără a presupune consecinţe pozitive sau negative, afirmaţia ce susţine douămiismul ca generaţie este validă.”

  10. Mircea Ţuglea Says:

    Deşi nu-i frumos să-ţi justifici opţiunea prin citate din alţii, să înţeleg că poezia antiutopică stă sub semnul „unei negări a utopiei artei, ca expresie a unei crize radicale a gândirii moderne tari”? Nu văd atunci de ce n-ar fi şi optzeciştii & nouăzeciştii „antiutopici” – ba chiar alţi autori anteriori, printre care şi un Nichita Stănescu, de exemplu, care este unul dintre poeţii cei mai „atinşi”, la noi, de „criza radicală a gândirii moderne tari”. Negarea statutului utopic „înalt” al artei e o constantă a demersului avangardist românesc, mai ales al celui suprarealist imediat postbelic. Aici se amestecă cam grosolan o situare epistemologică cu una estetică şi poetică – nu rezultă de nicăieri că această „criză a gândirii moderne tari” trebuie să conducă neapărat la „afirmarea gălăgioasă a unei pretenţii de autenticitate” (expresie foarte nimerită în context a lui Luigi Bambulea – şi care abia ea acoperă zone din ce în ce mai mari din peisajul deja automanierist douămiist) – aceasta este antiutopia poeziei antologate? Sper că nu.

  11. daniel Says:

    de vreme ce Luigi a scris un articol intreg (si, din ce stiu, urma si o a doua parte) pe tema aia nu vad de ce n-ar fi citabil.

    legat de restul, e suficient sa citesti ultima fraza din Argumentul antologiei. si neaparat si antologia (ca sa vezi ce-am pastrat din „peisajul deja automanierist douămiist”)

  12. bogdan Says:

    Ba ddm, de ce nu i-ai bagat lu’ ala prietena in antologie, ca te-a umplut de scandal pe blogul lui… Mai bine-i bagai si Oanei cateva poezii si stateai acum linistit, fara sa te injure ala din doua in doua zile – sfatul meu…

  13. ddm Says:

    mersi de sfat, dar mi-e inutil.

    (+) poate ca ma injurau, oricum, altii.

  14. miculftiriadi Says:

    Bogdan. Nu stiu cine esti, dar stiu ca esti prost rau. daca tu asta ai inteles din articolul meu, lasa-ma sa-ti spun ca esti printre cei mai prosti cititori din Romania.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: