despre puterile şi slăbiciunile cititorului actual

în primul număr din acest an al revistei DISCOBOLUL (ian.-feb.-mar / 2010) (dar a apărut pe piaţă abia în luna mai) Adriana Teodorescu propune cititorilor o anchetă despre ei; mi-ar fi plăcut mai mult să vorbească cititorii mei despre mine, dar cum ei n-au făcut-o şi nu i-a invitat nimeni, vorbesc eu despre ei 😀
(redau mai jos răspunsurile mele din revistă):

  • Ce i-aţi reproşa cititorului actual, ce vă nemulţumeşte la el?

Poate faptul că a renunţat într-un fel să mai caute acul în carul cu fân. Dar e culpa editorilor că îl supun la asemenea eforturi supraomeneşti. Căci producţia de maculatură necesită eforturi supraomeneşti pentru a fi decelată.

  • Tehnicile de seducţie prin scriitură trebuie ele să fie mai elaborate acum pentru a contracara efectul seducţiei mediatice?

Cred că te poţi face simpatic cititorului în măsura în care propriile texte te pot face simpatic. Altfel ar fi o relaţie artificială, o falsă seducţie. Prin urmare, n-ai avea decât a te întreba sincer cât de aproape de cititor ţi-ar sta / v-ar sta bine (de exemplu, mie la prima carte nu mi-ar fi stat bine, aşa încât nu m-a deranjat că “Oră de vârf” n-a circulat decât într-o mică măsură, şi doar în sfera criticii literare, dar de la a doua a început să îmi stea mai bine). Şi “via răspuns”, şi strategia de promovare! Desigur că ar fi bine să mai ai undeva un prieten care să ajute comunicarea, un agent literar competent.

  • Încercările de a seduce cititorul denotă slăbiciunea sau forţa acestuia?

Când sunt false denotă prostituare. Când sunt susţinute de un conţinut denotă empatie şi afinităţi de comunicare.

  • Suferă literatura de o diminuare a numărului cititorilor ei? Cantitativă? Calitativă?

Şi, şi! Dar nu atât din pricina mediilor concurenţiale, cât mai ales din pricina disipării de care spuneam. Publicându-se aproape orice, un procent mai mic de cititori dă peste cărţi satisfăcătoare. Ceilalţi devin sceptici.

  • Într-un proces intentat cititorului pentru insuficienţele sale de statut, aţi alege partea acuzării sau pe cea a apărării?

A apărării, mai ales de cei iresponsabili cărora le-ar plăcea să-l seducă şi să-i impună astfel un statut mai puţin selectiv. Să nu intrăm totuşi în zodia citiţi orice numai citiţi…

  • Este corect să vorbim de cititor în general? Este cititorul actual decelabil, ierarhizabil?

Ar fi bine să ne referim totuşi la cititorul de literatură. Nu la cel de ziar sau de ştiri de pe prompter, sau de maculatură închisă între coperte şi cu titlu, apodictic aşadar, de carte.

  • Credeţi că scriitorii sunt mai deschişi acum, în plină epocă postmodernă, la mai multe compromisuri pentru cititor?

La compromisuri da, numai că poate mai rar sau în aparenţă “pentru” cititor. Şi mai adesea pentru propriile slăbiciuni, propriile orgolii.

  • S-a schimbat relaţia dintre scriitor şi cititorii săi datorită dezvoltării tehnologiei? Aduc noile medii de difuzare a scrierilor (site-urile, revistele şi blog-urile literare) o mai mare apropiere? Este aceasta benefică? Cui anume?

E benefică scriitorului, e benefică şi cititorului, mai puţin editorului. Care oricum nu îşi prea asumă nici un rol în această relaţie.

  • Portretul robot al cititorului dumneavoastră ideal.

Să mă comenteze pe blog.

  • Cât de mult vă gândiţi la cititor atunci când scrieţi?

Deloc. Abia după ce scriu îmi fac un raport cât să meargă spre cititor şi cât să rămână la mine. Şi, în general, cel mai mult rămâne la mine.

  • Criticul este el un altfel de cititor, mai important poate?

“Important” în sensul că e mai dispus către feedback. Pe de altă parte, faptul de a emoţiona un cititor oarecare, de a-i stimula orizonturi e mai plin de sens.

  • Dacă ar fi să alegeţi între succesul la public şi succesul la critică pentru ce aţi opta?

Pentru că nu pot măsura succesul la public, şi care nu e deloc egal, din punctul meu de vedere, cu succesul de vânzare a cărţii, aş prefera succesul la critică. Dar nici acesta nu e prea contorizabil…

  • Ce înseamnă de fapt succesul unui scriitor? Se poate manifesta acesta şi împotriva cititorului sau este mereu funcţie de acesta?

Succesul pentru un scriitor înseamnă fix ce înseamnă pentru acel scriitor succesul. Dacă nu îndeamnă către o deschidere (sau către o închidere şi o concentrare necesară mai târziu reflexiei sau reveriei), succesul, din punctul meu de vedere, nu există. Nici pentru scriitor, nici pentru cititor.

  • Dacă aţi ştii că nimeni nu va citi niciodată ceea ce scrieţi, aţi mai scrie?

Mare parte din ce am scris nu a fost niciodată destinat unui public în afară de mine însumi. Nu văd de ce s-ar schimba acest lucru.

  • Cum v-aţi caracteriza ca cititor al propriilor dumneavoastră scrieri? Vă înţelegeţi mai bine decât vă înţeleg alţii sau, dimpotrivă, vă cuceriţi în timp sau/şi niciodată complet?

Mi-am recitit destul de mult prima carte. A doua n-ar fi apărut dacă nu aş fi iubit-o. Iar a treia am publicat-o numai şi numai dintr-o necesitate de exteriorizare şi relaţie cu cititorii. Am fost, aşadar, şi un fidel devorator al propriilor scrieri, şi un dezertor pentru o cauză mai nobilă: de a mă oferi cititorilor. De nu cumva de a-mi oferi cititorii. Pe mine însumi nu cred că m-aş putea cuceri vreodată. Să mă simt înţeles de către cititori nu e prea probabil şi nici de dorit. Decât poate dacă voi avea cândva nevoie de un alt psiholog decât de mine însumi.

  • Ştiţi sau aţi fi curios să aflaţi cu cine vă împărţiţi cititorii? Ar avea vreo relevanţă un sondaj care să evidenţieze anumite predilecţii de lectură (genuri, scriitori etc) ale cititorilor dumneavoastră?

Interesant, chiar nu mă întrebasem ce cărţi citesc cititorii mei. Acum, după ce am dat de această întrebare, aş fi foarte curios.

  • Aţi simţit vreodată că operele dumneavoastră s-ar adresa mai degrabă unor alte tipuri de cititori, mai puţin puse la dizpoziţie/dezvoltate de societatea contemporană?

Până de curând nici nu am simţit într-un fel anume că un rând din ce-am scris s-ar adresa vreunui cititor, de orice tip ar fi fost. Poate şi din cauză că n-am urmat un “trend” sau “reţete”, aşadar nici pe acelea care proclamau că se adresează direct cititorilor. Revăzând anumite cărţi din categoria respectivă mi-am dat seama mai bine pe unde e mai aproape de cititorul contemporan literatura şi pe unde nu e. Pot să spun că mult timp m-am aflat în eroare. Poate că în afara volumului de debut, care nu şi-ar putea atrage decât cititori eventual atemporali, cărţilor pe care le-am publicat cred că le stă cel mai bine în era noastră. Dacă neapărat şi în societatea noastră, românească, nu ştiu exact, pentru că nu prea pot compara. Mi-a spus cineva recent (Directorul ICR Madrid) că ultimul meu volum ar suna foarte bine în spaniolă. E posibil ca unele din poemele mele să fie asimilabile altor literaturi, nu-mi dau seama.

  • Cine sau ce formează cititorii de mâine?

Lecturile şi tot ceea ce îi înconjoară şi influenţează… Şi, desigur, o anumită curiozitate.

  • Credeţi că într-un viitor nu prea îndepărtat cititorii activi vor fi preponderent din rândul scriitorilor sau al oamenilor de cultură? Va ajunge literatura un fenomen oarecum auto-întreţinut şi periferic?

În ceea ce priveşte poezia se întâmplă deja. Sau, de fapt, se întâmpla în ultimii ani, iar acum îmi pare că se petrece un proces cumva invers: mai mulţi cititori ar fi interesaţi de poezie, dar nu prea are cine să le-o dea.

  • Cititorul român şi cititorul occidental. Asemănări şi deosebiri.

Habar nu am. Cel occidental, francez mai ales, citeşte mai mult decât noi în metrou!… Şi tot cel occidental are ocazia să aplaude poezia, nu doar s-o citească. În Germania au loc zilnic concursuri de poetry slam şi oamenii din baruri o ascultă şi o aplaudă – o literatură mult mai comunicativă, dar mai puţin literară. O literatură din ce în ce mai departe de literatură. Dar cu o astfel de bază solidă (cititorii/ascultătorii care o aplaudă) s-ar putea şi (re)apropia.

  • Există o lipsă de cititori profesionişti în diferite poziţii cheie ale industriei româneşti de carte (redactori de carte etc)?

Având în vedere ce se publică aş spune că da. Având în vedere cum se publică (pornind de la premisa că oricum nu se cumpără) aş spune că nu ştiu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: