pdw 16

autoarea m-a sunat şi am vorbit puţin despre poezie. nu ştiu din ce timp şi parcă a ocolit primăvara. mi-a lăsat mai multe atocmiri (un fel poetic de a privi lumea, între folclor şi stări ale sufletului cu totul aparte), din care eu o păstrez pentru mine pe aceea mai simplă, dar şi cea mai duioasă.


bunica atât de mult ne iubea
                                                           
de Violeta Savu

bunica mirosea vara a flori şi legume iarna a urme de
pădure pe lemne de foc şi ultima oară a toate iubirile
nici n-am visat că veţi veni bunica spunea nici n-am
visat că veţi pleca şi din poale se rostogoleau în căuş ouă
învelite cu foiţe de ziar
şi bunica atât de mult ne iubea nu mai am ce să vă dau
tăcerea ei inunda umbra bărbatului umbra mea
teamă-i era să nu ne trezească bunica atât de mult ne
iubea

Anunțuri

6 răspunsuri to “pdw 16”

  1. tincuta Says:

    Un poem sensibil, aerisit, scris cu sufletul.

    Imi place curgerea fireasca a discursului, tabloul bunicii invaluit in dragoste!

  2. ioana Says:

    Nu scrie rau Violeta Savu, Daniele!
    Dar e si ea cam discreta! Sint oare unii poeti zgirciti cu propriile aparitii publicistice sau sint refuzati de revistele literare de prima mina?
    Iata un subiect la care tot meditez de ceva vreme….
    Iar intrebarea cea mai dura care se cere totusi pusa: cine o sa le faca dreptate? Poate viitoarele istorii ale poeziei romanesti! Cite or aparea (de fapt, sigur o sa apara). Daca nu apari in antologii de poezie sau in asemenea istorii, ce se alege de destinul tau literar???

  3. daniel Says:

    Ioana, sincer, cred ca nimic. Nu de destinul literar propriu-zis, ci de cunoasterea lui de catre ceilalti. Altfel, el poate sta f bine si in sinea ta.

    Si eu is cam zgarcit cu aparitiile, si in revistele de prima mana, si in cele de-a cincea: cand mi se cer texte, de obicei n-am, iar cand am nu le trimit la reviste (ci direct la o editura).

    Probabil ca vor aparea si istorii ale literaturii recente, sau studii critice, si atunci fiecare isi va gasi intr-un fel sau altul locul, de asemenea mai sunt antologiile de generatie, care au cam acelasi rol. Si mai sunt, desigur, manualele…

    Violeta Savu (si ca ea multi) pacatuieste, fara voia ei desigur, prin faptul ca locuieste intr-un oras relativ mic in ordine literara. Vizibilitate nu poate capata, de aceea, decat prin deplasari „spre centru”, prin lecturi, participari la festivaluri, aparitii in reviste cu larga difuzare si cat mai prestigioase, publicarea volumelor sale la edituri mari, care s-o inscrie „in circuit”. In masura in care o vor interesa cele enumerate de mine mai sus si se va si simti in largul ei dandu-le curs, sigur ca sansele ei vor creste legat de vizibilitatea destinului ei literar. In ce ma priveste, cea mai importanta e calitatea poeziei pe care ea o scrie.

    PS: pentru mine a fost o surpriza sa aflu ca scrie si poeme, o stiam (citisem) drept cronicar, cu unele intuitii deloc neglijabile…

  4. Violeta Says:

    Multumesc mult pentru atentia ce mi-a acordat-o Daniel publicandu-mi unul din poeme pe blogul lui. Si pentru sfaturile pe care mi le ofera cu generozitatea pe care o are un poet talentat.
    Pentru mine, la mine, mai intai a existat si exista poezia, cronicile au venit dupa aceea. Nici nu ma consider cronicar (desi mi-ar placea sa fiu si cronicar!). Mai mult eu scriu prezentari de carte, dar n-am cum sa ma prezint „prezentatoare de carte”, asa ca mi-am asumat titlul acesta de „cronicar” pe care mi-as dori uneori sa am puterea de a-l onora mai mult. Adica de multe ori mi-as fi dorit sa pot scrie cu mult mai bine despre o anumita carte buna, valoroasa.
    Poeziile mele au fost publicate prin unele reviste, in ultimul timp am patit ca Daniel, am refuzat anumite reviste pentru ca prefer sa apar in volum. In plus, recent un artist vazand o pagina de poezie intr-o revista mi-a zis asa: „Poezia e un act atat de intim, citirea unei poezii tine tot de intimitate. Mi se pare atat de nepotrivit sa lecturezi poezii dintr-o pagina de revista.” Si mi-am dat seama ca are dreptate.
    Acum nici nu vreau sa fiu ipocrita, daca mi-ar fi cerut revista „Romania literara” poezii, desigur ca as fi dat. Dar asta e o utopie. Nici n-am trimis vreodata la Romania literara altceva decat volumul meu de poezii Atocmiri, in 2006 – care a fost mentionat in lista cartilor primite la redactie.
    Acum mai stiu si eu cum se mai procedeaza, ca nu se trimite cartea asa prin posta la reviste, ca este bine sa i-o trimiti cuiva anume personal, daca mai ai si vreo persoana de legatura care sa te prezinte in termeni favorabili – e un atu in plus. Atunci eram mic copil intr-ale literaturii, nu stiam aceste lucruri si cele de care imi spune Daniel. O sa incerc pe cat imi sta in putinta sa urmez sfaturile lui. Eu pe Daniel D. Marin il consider un Prieten al literaturii si in mod deosebit al Poeziei.

  5. ioana Says:

    Da, Daniele, sigur o sa apara istorii ale poeziei. Stiu si eu pe cineva care deja lucreaza la asa ceva, ne-a zis odata, la un curs de poeziei (mai bine nu-ti spun numele, stii singur despre cine vorbesc, ai cunoscut-o la Gaudeamus). Si probabil ca multi cronicari talentati o sa scoata, cindva, niste istorii (fie ele si pseudo- istorii), dar tare ma tem sa nu fie si astea subiective… Cit despre manuale si antologii, ce sa mai vorbim!!

  6. ioana Says:

    „curs de poezie”, sigur, mi-a scapat un i final fara sa vreau!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: