după o primă recenzie în revista lui Daniel Corbu, Feed Back, o alta (a Emanuelei Ilie, la raftul ei de poezie) (mulţumiri Ioanei pentru semnalare) tot la Iaşi, în revista Poezia, tocmai am citit recenzia Violetei Savu din Bacău.
Violeta Savu se întreabă dacă nu cumva e „pentru prima oară radiografiată în poezie schizofrenia”, prin poemele cu Ivan, „unde întâlnim personaje dostoievskiene, nume, caractere şi tipologii amestecate din două romane diferite: Fraţii Karamazov (Ivan, Grushenka) şi Adolescentul (Olea)”, dar tot ea mai spune „Daniel D. Marin se inspiră din basm (…) accentele fiind puse pe oniric şi pe neclaritatea existenţei hotarului dintre real şi fantastic”. cel mai frumos o descrie pe domnişoara o. (din primul capitol al cărţii), care „parcurge un drum sinuos al totalei însingurări”, o domnişoară „deziluzionată” care „se închide în micul ei univers, în care timpul este reversibil, tot ce ar putea s-o atingă din exterior fiind seducţie, ademenire ce se poate transforma în pericol, ispită” … bine, nu e o descriere chiar… liniştitoare, însă mie îmi place. altfel nu dădeam atâtea copy-paste-uri din recenzia Violetei Savu 🙂
primul meu gând este simplu: fie mă mut şi eu în Moldova, fie îmi lansez de acum înainte cărţile (doar) acolo.
l-am luat deoparte si i-am spus 
septembrie 25, 2009 la 1:56 pm |
Bravo, Daniel, bine ca esti receptat in Moldova. Si mai ales in zona criticii universitare – Emanuela Ilie e lector la Iasi, Violeta Savu parca-i asistent la Bacau, nu? Da’ sa stii ca tot ma intreb cum te percep criticii, ei, domnii seriosi!!! Oricum, mai e timp sa apara si reactiile din alte provincii..
septembrie 25, 2009 la 4:32 pm |
Oh, sorry, Violeta Savu nu e universitara, da’ oricum imi place cum scrie in „Ateneu” (ma gindeam la cealalta Violeta, Preda Savu…). Si e mai impartiala ca ceilalti redactori de la revista bacaoana.
septembrie 25, 2009 la 9:08 pm |
ei, Ioana, ai tu ceva informatii, sau te chinui sa ii strici sejuru-n Moldova! 😀 io as mai lasa-o acolo pe maini delicate. macar pana ma intorc din Germania.
septembrie 28, 2009 la 12:04 pm |
Multumesc mult, Daniel pentru semnalarea ta si pentru trimiterea catre recenzia mea. Azi am completat recenzia cu o nota, am citat inca una din poeziile tale care mi-au mers la suflet, tot cu domnisoara o. bineinteles :). Ii multumesc si Ioanei pt cuvintele frumoase spuse despre mine. Ii multumesc si pt confuzia initiala, sunt mandra ca era cat pe ce sa ma confunde cu Violeta Preda care preda la Universitate.
Personal, eu cred ca sunt chiar mai putin impartiala decat colegii mei pe care ii stimez si pretuiesc f mult, Adrian Jicu e lector universitar si el da, e critic serios! Si Marius Manta deasemena e obiectiv. Eu dimpotriva sunt, sau cel putin asa ma consider a fi poeta si sunt subiectiva. Si mie imi place Emanuela Ilie, scrie f bine despre poezie – e dificil sa scrii despre poeti, mai ales despre cei cu subtilitate din care si Daniel face parte. Am citit cronica ei despre „l-am luat deopate si i-am spus” in „Poezia” – fain textul!
septembrie 29, 2009 la 1:24 pm |
iti multumesc, Violeta, si pentru nota si mai ales ca ai citit cartea.
Ioana, tu ai citit-o?
(esti din Iasi parca… si nu cred ca ai fi putut da peste ea la vreo librarie. daca vrei, cand treci vreodata prin Bucuresti imi spui si iti ofer un exemplar)
septembrie 30, 2009 la 12:04 pm |
Eu ti-am citit cartea de vreo 2-3 ori, pe bune! Bine, a treia oara am recitit doar ceea ce mi-a placut in mod deosebit, cap. „domnisoara o.” integral 🙂 . Adevarul ca pt un poet cea mai mare bucurie este sa fie citit. Din pacate, e o problema mare cu distributia de carte prin librarii, mai ales daca e vorba de carte de poezie. Iar eu nu cred ca daca ar ajunge la cititor nu s-ar citi poezie. Am cateva cunostinte (care n-au nicio tangenta cu activitatea literara) carora le ofer revista si citesc din revista mai ales paginile de poezii! Poezia e componenta cea mai artistica a literaturii. 😀
octombrie 1, 2009 la 5:10 pm |
Daniel, iti marturisesc ca nu am citit decit cronici. Pe net si in „Poezia” pe hirtie, sint un cititor impatimit al poeziei, iar de revistele iesene am luat contact prin … Emanuela Ilie, sigur! Prin ea si prin ceilalti cu care am avut cursuri sau seminarii faine. In sensul ca studentii filologi care se vor seriosi, adica se respecta, ii citesc pe profii lor de suflet (hai ca nu-i mult spus, sintem iubitori de literatura, deci sensibili). Ii citesc in revistele unde publica (nu numai cursurile, ca astea sint obligatorii si nu prea stirnesc multa placere). Asa i-am descoperit, normal, pe iesenii critici, pe Patras, Cretu, Mironescu si Ilie… Uite ce poveste! Da’ cred ca toti fostii sau actualii studenti de la Litere patim la fel…
Si oricum, „Convorbirile” si „Poezia” merita atentia, macar prin unele nume care publica acolo. Ele, plus „Rom lit”, „Apostrof”, „”Observator cultural”. Si cam atit! „Cultura” e cam rautacioasa de-o buna bucata, „Ramurile” cam subtiri etc…
Pt. Violeta: bine ca nu te-ai suparat! Si apropo de poezie: tu nu ti-ai trimis cartile de poezie la Iasi? Nu am vazut semnalari la noi in tirg…
octombrie 3, 2009 la 10:38 pm |
Buna, Ioana. Uite ca nu mai stiu daca in afara de „Convorbiri” am mai trimis undeva cartile mele. In „Convorbiri” a scris cateva randuri dl Emilian Marcu atunci cand am publicat cartea „Atocmiri” in 2006. De semnalari am avut parte din plin, dar mai putin (aproape deloc) in Iasi este adevarat. Cu „Atocmiri”, cea de-a doua carte a mea de versuri, m-am impus la mine in Bacau. Dar si in alte zone ale tarii am fost remarcata, unele prezentari au aparut si pe net: http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=1869&Itemid=99, http://www.hermeneia.com/proza/2917/.
Sper cu urmatoarea carte sa ma impun si mai mult, inclusiv la voi, in dulcele targ al Iesilor. Oricum sansele sunt mult mai mari sa fii vazut („citit” in acest caz) daca publici la una din Editurile de prestigiu. Eu mi-am publicat cele doua carti la edituri serioase dar mici.
octombrie 5, 2009 la 5:38 am |
Ok, am inteles. Ma gindeam desigur la „Poezia” si la „Dacia literara” (desi in Iasi mai sint si altele), macar ele au si redactori specializati pe critica poeziei, si rubrici consacrate exact noilor aparitii editoriale de gen. Nu e vorba ca te-ar impune neaparat, dar macar ar semnala cartea ta, cine e interesat ar cauta-o etc. Fluxul bine stiut al informatiei, ce mai! Si da, o editura mare iti ofera oricum vizibilitate, cel putin criticii recunoscuti nu cred ca citesc cartile aparute la edituri obscure (doar daca e vorba de cartile prietenilor lor, posibilitate oricum redusa)…Uite ce i s-a intimplat cu prima lui carte lui Daniel. Deja cu ultima s-a schimbat situatia!
octombrie 5, 2009 la 6:35 am |
Robert e singurul meu editor de pana acum si, intr-un fel, as fi de acord cu tine, Ioana. si cu Violeta (si eu inclin sa cred ca daca ai sti cum sa ajungi la un cititor si el ar sti cum sa ajunga la tine). dar parcurgerea unui astfel de drum in Ro e destul de bizara.
octombrie 5, 2009 la 6:37 pm |
Voiam de fapt sa spun ca nu conteaza atit cit esti de bun, cit ce fel de relatii ai. Daca esti un poet f. bun, dar publici la o editura prea putin sau deloc vizibila, si in plus nu ai relatii, nu existi pe piata literara. Daca insa esti si bun, si bun amic cu criticii (mai ales cu cei tineri), vei fi obligatoriu promovat. Uita-te la Acosmei: stiu, e un poet f. bun, dar daca nu era prieten cu tinerii critici din urbe, cine il promova?
Sansa pe care o dau redactorii de reviste de cultura necunoscutilor e cam nula…
octombrie 5, 2009 la 7:07 pm |
de fapt, nici unul din prietenii mei critici nu a scris despre „l-am luat deoparte…”, dar in general e cu siguranta cum spui tu. numai ca, de fapt, tocmai datorita acestui lucru, si poetii editurilor mai mici au o sansa: si ei au prieteni 🙂
Acosmei e un caz unic si sublim, iar ajutorul primit de la Axinte, recomandarea de a i se (re)publica la Vinea volumul, e cel mai frumos lucru care s-a petrecut in cercul poetilor tineri in ultimii ani. abia astfel, intr-adevar, a putut fi observata o carte cu adevarat buna.