relatarea unui bărbat

Constantin Acosmei, Jucăria mortului, Editura Pan, Iaşi, 1995

      Într-o seară mă întorceam acasă abţiguit. În gangul întunecos, sprijinit de zid, un om cu ochelari stătea cu palma întinsă şi cerea de pomană. Vrînd să fac o glumă, m-am apropiat de el clătinîndu-mă şi am zis „Hai noroc!”, întinzîndu-i mîna dreaptă. Omul a apucat-o strîns, s-a aplecat puţin, a făcut o piruetă spre stînga şi mi-a răsucit mîna la spate. Am căzut în genunchi, apoi m-am prăvălit pe asfalt. Cînd am ajuns acasă, am adunat scrumierele pline împrăştiate prin cameră, am dat chiştoacele la o parte şi am strîns cenuşa pe un ziar. Apoi am încălzit apă într-o cratiţă pe reşou, am turnat scrumul de ţigară în apa clocotită, am lăsat puţin leşia să se limpezească şi am început să mă spăl în lighean. Pe cînd frecam părul încîlcit cu degetele ca să facă spume, nişte stropi de leşie mi-au intrat în ochi. Scînceam de usturime şi n-aveam cu ce mă clăti. M-am îndreptat spre chiuvetă orbecăind.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: