Când se va decerna premiul Marin Mincu – 2011?
Nu ştiu.
Cine sunt nominalizaţii?
Ofelia Prodan, Ştefan Manasia, Radu Vancu, încă un poet şi, surpriză (ea fiind doar la debutul editorial), Medeea Iancu.
Cine va lua premiul?
Nu m-ar mira să îl ia chiar Medeea.
În condiţiile în care în 2009, 2010 şi 2011 (pentru acest premiu se iau în calcul ultimii 3 ani editoriali) au publicat cărţi autori douămiişti precum Dan Coman, Claudiu Komartin, Elena Vlădăreanu şi Domnica Drumea (în 2009), Doina Ioanid şi Teo Dună (în 2010) sau Marius Ianuş, Dan Sociu şi Răzvan Ţupa (în 2011), cei mai mulţi dintre ei nici măcar nominalizaţi, mesajul juriului ar putea fi acela că e plictisit de ceea ce publică douămiiştii în ultimii ani. Că au amuţit sau chiar au murit. Mult mai devreme decât optzeciştii. Mesajul nu ar putea fi probabil decât unul de acest tip de vreme ce s-ar schimba în acest caz inclusiv orientarea de fond a acestui premiu. Euridice (2005 – 2008) transformat în Marin Mincu (din 2009) se acorda până în prezent autorilor de cărţi valoroase excluşi (dintr-un motiv sau altul; dar cel mai important dintre ele: le luau optzeciştii cam pe toate) de la celelalte premii importante. Medeea va lua (putem estima) şi Mihai Eminescu şi alte premii importante de debut cu cartea ei şi oricum juriul n-ar fi putut analiza dacă a fost sau nu exclusă pe nedrept de la alte premii decât anul viitor, în 2012, nu la doar 2 luni de la apariţia cărţii ei (când încă nici un premiu important nu s-a acordat)… Marin Mincu s-ar da pentru prima dată „în avans” faţă de celelalte premii. Ar da tonul, în loc să repună lucrurile în ordine când altcândva decât la final?! O “dare de ton” şi o delimitare de douămiişti ar justifica o astfel de opţiune a juriului. Premiul Marin Mincu s-ar putea să nu mai fie ceea ce ştiam noi că era premiul Euridice, chiar dacă s-ar putea să nu ne pice bine.
Anul trecut, Horia Gârbea a transmis juriului (prin mine) invitaţia de a preciza câteva amănunte despre acest premiu – cu toată istoria sa, atât cea recentă, cât şi cea de la data iniţierii şi până la schimbarea numelui din Euridice în Marin Mincu – (măcar) în revista Luceafărul de dimineaţă, invitaţie neonorată, din câte ştiu. Eu însumi fac această invitaţie (avansând şi numele revistei zon@literară, cea mai nouă şi tânără – după media de vârstă a redactorilor şi colaboratorilor ei – revistă literară din România).
După o “documentaţie” via cele mai avansate căi ale (deja) bătrânului google, am putut găsi doar o parte din câştigătorii ediţiilor trecute ale premiului Euridice – Marin Mincu. Ei ar fi: Pavel Păduraru (pentru roman) şi T.S. Khasis (2006), Dumitru Crudu (pentru teatru) şi V. Leac (2007), Mitoş Micleuşanu (pentru roman) şi Constantin Acosmei (2008), Alexandru Matei (pentru critică) şi Antonio Patraş (2009), Diana Geacăr şi Daniel D. Marin (2011).
Nu îmi amintesc şi nici n-am putut afla cine l-a câştigat în 2005. Eu însumi n-aş fi avut de unde să aflu că mi s-a acordat, anul trecut, acest premiu, dacă nu s-ar fi întâmplat să mă aflu chiar în „sală” (de fapt, la standul editurii Vinea (unde, conform programului târgului de carte Gaudeamus, se desfăşurau două lansări de carte – Rita Chirian, „Poker face” şi Adrian Diniş, „Poezii odioase de dragoste” – nicidecum vreo premiere…), fără microfon sau minimă „regie”, în cadrul unui târg de carte unde oricum nu se înţelege nimic niciodată).
Anul acesta organizarea şi mediatizarea (a se citi: nici un comunicat de presă şi nici un anunţ nicăieri) au fost “confiscate” de Biblioteca Metropolitană. Fundaţia Paradigma ar merita (s-ar cuveni) să fie o fundaţie puternică (= care să nu depindă, la decernarea Premiului, de vreo programare la standul unei edituri sau de vreo finanţare de la bibliotecă), iar Marin Mincu cel mai controversat (= disputat, “râvnit”) premiu de la noi, cu o notorietate pe măsură.
Cu toate neajunsurile, Marin Mincu rămâne însă cel mai important premiu literar din România care se acordă autorilor sub 35 de ani!
PS: poate că vă întrebaţi unde sunt criticii noştri care nu mai scriu (şi ei plictisiţi?) despre poezie?! Pe forumul revistei Cultura şi pe Agenţia de carte, la rubrica (supleantă) întrebări şi răspunsuri. Delicioasă, pe alocuri.
Later Edit:
aşa cum îmi aminteşte Răzvan Ţupa, în 2005 premiul Euridice a fost câştigat de Ionuţ Chiva pentru proză şi de Elena Vlădăreanu pentru poezie, aceasta din urmă refuzând distincţia.
l-am luat deoparte si i-am spus 
decembrie 3, 2011 la 8:01 pm |
DDM, ti-ai dat definitiv cu firma in cap prin porcariile scrise aici.
decembrie 3, 2011 la 8:12 pm |
imi pare rau dacă au ieşit cumva doar porcării. eu am încercat să prezint doar o ipoteză. habar nu am nici care va fi decizia juriului (am doar mici indicii) şi nici care va fi motivaţia ei. mai sus e, repet, nimic altceva decât o simplă ipoteză (sau doar o posibilă variantă de interpretare, cum am şi precizat în postarea de pe facebook) şi sper să fie citită ca atare. în rest, evident, juriul ştie mai bine ca mine. asta legat de juriu. legat de mediatizarea premiului – (din păcate) sigur nu sunt porcării cele de mai sus. sunt constatări oneste. dacă însă sunt cumva incomplete chiar m-aş bucura să le completeze cineva, e posibil ca premiul Marin Mincu să fie foarte bine mediatizat şi să-mi fi scăpat mie. accept că este posibil (şi m-aş bucura).
decembrie 3, 2011 la 8:55 pm |
1.Nu se spune „nu m-as mira” . Se spune „Nu m-ar mira”…. mai pune mana pe carte.
2.Premiul MM e de toata jena, cum de toata jena e poezia douamiiista cu inchipuitii ei cu tot.
3.Dati-va premii intre voi cate vrei, tot niste zerouri barate veti ramane pentru literarura romana.
decembrie 3, 2011 la 9:19 pm |
StoikAndrei,
1. mersi de semnalare. am scris pe la 4 dimineata acest „text”, dar nu e o scuza. voi cauta unde am formulat gresit si voi face modificarea de rigoare.
2. e parerea ta. nu sunt de acord cu ea, evident.
3. premiul Marin Mincu nu e un premiu pe care sa ni-l dam intre noi. In juriu sunt critici din mai multe generatii si fiecare dintre ei mi se pare cat se poate de onorabil, credibil.
mersi de trecere, te mai astept si poate ca voi avea ocazia sa te si citesc,
decembrie 3, 2011 la 11:17 pm |
De la inceput, rostul premiului Euridice a fost acela de a remarca autori care faceau parte din Generatia 2000, dar care nu erau bagati in seama de critici si de premiile locale si nationale ale vremii.
Cel putin asa a fost cat am facut eu parte din juriu (cred ca pana in 2008).
Ce s-a intamplat dupa nu am cum sa spun, dar poti sa completezi ca in 2005 premiul a fost luat de Ionut Chiva pt proza si de Elena Vladareanu pentru poezie, aceasta din urma refuzand distinctia.
decembrie 4, 2011 la 1:03 am |
mersi, Răzvan, completez. (îmi aminteam cumva că a refuzat Elena, dar nu mai ştiam de Ionuţ Chiva)
…pentru că am primit un feedback public destul de categoric din partea unui om pentru care am o deloc oarecare consideraţie şi pentru că am primit şi pe e-mail o reacţie destul de ciudată (pe care nu o pot pune decât tot pe seama acestei postări) din partea unui om pe care, de asemenea, nu l-am deranjat niciodată, câteva precizări suplimentare privind această postare:
1. nu ştiu care e una din cele 5 nominalizări de anul acesta, de aceea nu am precizat-o
2. nu ştiu dacă Medeea Iancu va fi câştigătoarea premiului, e doar o ipoteză. ea se bazează pe un indiciu explicit (două discuţii întâmplătoare şi de tot neoficiale la Gaudeamus, prilej cu care am aflat de la doi oameni diferiţi o aceeaşi informaţie) şi pe un altul implicit (prezenţa ei inedită pe lista nominalizaţilor – inedită în sensul că în mod normal nominalizarea ei, în spiritul acestui premiu, s-ar fi făcut abia la ediţia din 2012, după ce s-ar fi putut trage o linie privind receptarea noilor debutanţi, din 2011 – ştiut fiind că pentru debut există cele mai multe premii literare)
3. încă n-am citit cartea Medeei (de altfel, nici cartea lui Ştefan Manasia; doar am apucat să le deschid, pentru numai o clipă, la Gaudeamus), deci (dacă nu era deja clar) „ipoteza” mea nu se bazează pe valoarea cărţii (mai exact: nu pe valoarea cărţii în opinia mea. eu necitind cartea, nu pot să am o părere cât de bună e), ci mai mult pe argumente strict „statistice”.
4. alte două argumente strict statistice, în afară de cele deja precizate, ar fi:
a). numărul nominalizărilor din acest an (dacă anul trecut au fost 10 nominalizări, acum sunt doar 5 – deci pot să presupun că poate membrii juriului nu au fost prea mulţumiţi de cărţile publicate anul acesta; am integrat această presupunere în cadrul postării la partea de posibilă delimitare faţă de douămiişti a membrilor juriului pe motiv că ar fi publicat cărţi prea slabe)
b). numărul premiilor din acest an (se pare că va fi un singur câştigător, fapt unic în istoria acestui premiu, care până acum s-a împărţit la doi; acest „zvon” l-am integrat, în cadrul postării, tot la partea de posibilă nemulţumire a membrilor juriului faţă de calitatea cărţilor douămiiste din ultima vreme).
dacă vi se pare cât de cât plauzibilă ipoteza de mai sus – ok. dacă nu vi se pare plauzibilă – la fel. oricum, partea bună e că puteţi face, la rândul dumneavoastră, orice alte ipoteze.
iată una: toate cărţile douămiiste sunt bune, dar cartea Medeei e şi mai bună, deci premiul i s-ar cuveni fără să interpretăm prin asta vreo rezervă faţă de cărţile douămiiştilor ce au publicat în ultimul timp; iată o alta: premiul nu-l va lua Medeea, ci poate chiar nominalizatul al cărui nume nu-l ştiu eu sau oricare altul dintre cei deja amintiţi; pe acestea din urmă nu le mai motivez, desigur 🙂