(un interviu mai vechi)
Oglinda literara, septembrie 2007
Argeseanu Gabriel: Günter Grass, laureatul premiului Nobel pentru literatură, afirma că literatura trebuie să fie subversivă. Literatura publicată pe net este subversivă sau adversivă?
Daniel D. Marin: (În acest moment) în nici un caz “subversivă”. Decât poate pentru autorii înşişi. Uitaţi-vă la titlurile textelor: “mai sunt un pic de mine în emisfera dreaptă” (Maria Gold), “sub Mine, covOrul e uD”, “cineva toarnă acuarele în ţevi”, “cum să trânteşti un poem”, “noutate!!! / cam. 109 miroase a sex (să cad peste voi)” (Sorin Despot); “Preacurvire şi sex (gem seşăn lui enaque cu afecţiune ficiăring sorin, descTop şi iuliean)” (Iulian Poetrycă & Sorin Despot); “grigore de doi singur”, “balada tânărului cu activitate sexuală redusă” (Mihai Drăghicioiu); “romanian summer hits. vol. 1 (semper fi, to blu)”, “wouldn’t it be good to be in your shoes even if it was for just one day”, “prostii numai prostii”, “Psyche. unltd” (Tosa Claudiu); “de unde @am ieşit eu?”, “în Jur”, “când zâmbesc nu arăt mai mulţi dinţi decât voi”, “am făcut pipi pe narcise”, “am doi sâni frumoşi”, “sorin m-a făcut să promit” (Eugenia Panico). Hose Pablo şi-a intitulat mai multe poeme “super text” (mi-a spus că şi le-a intitulat aşa pentru că exact asta sunt: super texte). Cel mai “prolific” pare a fi Dan Cârlea, nu doar cu titluri, dar şi comentarii fără nici o legătură cu textul: “criogenizaţi de blitzuri (suntem între buricul şi sexul serii bucureştene)”, “intensă: Publicitate (poezie de 7 stele sau de un pateu)”, “vacă, ştiu că sunt un porc (cu gândul la un cavou de carne vie)”, “Pe Masa tăcerii: Flegmatic şi zidit în alergare”, “2 taine vă spun (vă uitaţi ca curca-n leme)”. De la acestea din urmă şi până la diaconizarea spaţiului literar virtual nu e decât un pas…
AG: Crezi că titulatura „Atelier literar de poezie şi proza, poezii româneşti, literatură şi cultură” poate exclude trauma eşecului literar pentru cei care au ca punct de reper doar comentariile de pe site-urile literare?
DDM: Trauma respectivă nu e extirpabilă. Depinde de mize, de false mize, de felul în care cineva se raportează la ceva… Sunt autori care scot 20 de cărţi, cu mari sacrificii materiale, şi nu-i ia nimeni în seamă. Pentru ei e o dramă. Spaţiul virtual e şi mai păgubit din anumite puncte de vedere. Nu prea sunt critici literari cu o cât de mică notorietate pe site-uri. Care să “impună”. Şi apoi, textele vin în cascadă, sunt imposibil de „imortalizat”. Din punctul acesta de vedere, un atelier virtual cu sute/mii de membri nu face nici măcar cât o palidă consolare.
AG: Deşi netul literar este prezent în fapt şi producţie (literară), mulţi cred că este doar o activitate de margine. Centrul fiind dominat de „paper”, iar creşterea constantă a vânzărilor de carte, chiar aici în România – chiar dacă circulaţia cărţii este tributară sistemului ineficient de librării (aş zice falimentar în multe zone ale ţării), face ca mulţi să le dea dreptate celor ce plasează această activitate în zonă marginală. Interesant că şi internauţii literari folosesc „paper”-ul ca mod de identitate scriitoricească (or apartenenţă la curentele literare), întărind indirect, chiar dacă nu susţinut declarativ, afirmaţiile celor care nu cred în literatura virtuală (repet: INDIRECT!). Tu cum comentezi?
DDM: Consacrarea, prestigiul le aduce “paper-ul”, şi le va mai aduce câţiva ani (nu “secole”, cum spunea Nicolae Breban), dar nici colecţiile on-line, cum ar fi “LiterNet”, n-ar fi de neglijat. Mai ales în contextul unei tendinţe care se va generaliza la un moment dat: produsele literare multimedia. Legat de vânzările de carte, nu ştiu cum/cât au crescut. Dar vă pot spune cine citeşte astăzi un poet tânăr: tot un poet tânăr. Şi, de obicei, pe web…
AG: Persistă impresia că nu doar pe site-urile mici, dar şi pe „Agonia.ro”, deci pe un site cu mii de utilizatori, există apartenenţa la anumite nuclee numite de unii „găşti”. Comentezi pe… şi pe …, ai şansa să primeşti steluţe şi o să fii citit (nu includem aici pe cei care scriu foarte bine). Crezi că se întâmplă aşa ceva? Argumentează răspunsul şi poate specifici la ce gaşcă te simţi arondat” (numai dacă!)?
DDM: Surprinzător, am fost şi eu “arondat” unei “găşti”. Dar nimeni n-a fost în stare să precizeze cine mai face parte din ea. Ceea ce confirmă că aparenţele pot fi destul de înşelătoare. Există, neîndoielnic, găşti, unele vizibile. N-au “principii”, “program literar” şamd. Sunt conjuncturale. Dar cel mai interesant e să stai în afara lor. Şi să-ţi atragi singur notorietatea. Şi să nu-ţi pese de ea.
AG: Consideri că după 1990 s-a produs o descentralizare a literaturii române?
(mai mult…)
), pentru “”Îmi place să citesc pentru că este singurul mod în care pot trăi aventuri fantastice, imposibil de atins în realitate. Aşa pot cunoaşte vrăjitori, vampiri, prinţi (…) aşa pot să visez, să iubesc alături de mii de personaje. A citi înseamnă a fi tu, doar că în alt context”", aşadar pentru cel mai aproape de spiritul lui “l-am luat deoparte…“ răspuns dintre toate.
), Violeta Ion (ei nu-i place domnişoara o. 
